VISTIERNIC, vistiernici, s. m. (Învechit; și în forma visternic; uneori precedat de «mare») Vistier¹. ♦ Fig. (Și la f.) Depozitar. Maica Rahila era vistiernica dragostei și a păcii sfîntului locaș. GALACTION, O. I 316. Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. EMINESCU, O. I 204. – Pronunțat: -ti-er-. - Formă gramaticală: (rar) vistiernică s. f. – Variantă: visternic s. m.