2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

virtuos2, ~oa smf vz virtuoz

virtuos1, ~oa a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

VIRTUÓS1, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice; care este înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă sau oglindește virtute. Nu pot să existe oameni nici absolut virtuoși, nici absolut vițioși. GHEREA, ST. CR. II 249. De aceea trebuie să-ți vorbesc așa. cum aș vorbi unui frate și unui cetățean virtuos. GHICA, A. 70. Traiul lor tihnit, patriarhal și virtuos adună lîngă ei pe pribegii lor frați. NEGRUZZI, S. 271. ◊ (Substantivat) Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin, virtuoși. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Corect, cast. Virtuoasa lui soție se trase la țară, consacrîndu-se numai la creșterea copiilor săi. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: (învechit) virós, -oásă (GOLESCU, Î. 39) adj.

VIRTUÓS2, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, s. m. și f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical. Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291.

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. virtueux].[1]

  1. Definiția din DN este singura care indică și sensul de „stăpânire la perfecție a unei arte”. Este posibil să fie o confuzie cu „virtuoz”. — cata

VIRTUÓS, -OÁSĂ adj. cu multe virtuți. ◊ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, după fr. verteux)

VIRTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are virtute; cu virtute; plin de virtuți. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care se caracterizează prin virtute. Conduită ~oasă. [Sil. -tu-os] /<lat. virtuosus, fr. virtueux

virtuos a. 1. plin de virtute: femeie virtuoasă; 2. inspirat de virtute: faptă virtuoasă.

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.

virtos2, ~oa a vz virtuos1

VIRTÓS, -OĂSĂ adj. v. virtuos1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

virtuós (-tu-os) adj. m., pl. virtuóși; f. virtuoásă, pl. virtuoáse

virtuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. virtuóși; f. sg. virtuoásă, pl. virtuoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: virtuos (adj.)
virtuos1 (adj.) adjectiv
  • silabație: vir-tu-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtuos
  • virtuosul
  • virtuosu‑
  • virtuoa
  • virtuoasa
plural
  • virtuoși
  • virtuoșii
  • virtuoase
  • virtuoasele
genitiv-dativ singular
  • virtuos
  • virtuosului
  • virtuoase
  • virtuoasei
plural
  • virtuoși
  • virtuoșilor
  • virtuoase
  • virtuoaselor
vocativ singular
plural
virtos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtos
  • virtosul
  • virtosu‑
  • virtoa
  • virtoasa
plural
  • virtoși
  • virtoșii
  • virtoase
  • virtoasele
genitiv-dativ singular
  • virtos
  • virtosului
  • virtoase
  • virtoasei
plural
  • virtoși
  • virtoșilor
  • virtoase
  • virtoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: virtuos (s.m.)
  • silabație: vir-tu-os
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • virtuos
  • virtuosul
  • virtuosu‑
plural
  • virtuoși
  • virtuoșii
genitiv-dativ singular
  • virtuos
  • virtuosului
plural
  • virtuoși
  • virtuoșilor
vocativ singular
  • virtuosule
plural
  • virtuoșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

virtuos (adj.) virtos

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: defectuos 4 exemple
    exemple
    • Nu pot să existe oameni nici absolut virtuoși, nici absolut vițioși. GHEREA, ST. CR. II 249.
      surse: DLRLC
    • De aceea trebuie să-ți vorbesc așa. cum aș vorbi unui frate și unui cetățean virtuos. GHICA, A. 70.
      surse: DLRLC
    • Traiul lor tihnit, patriarhal și virtuos adună lîngă ei pe pribegii lor frați. NEGRUZZI, S. 271.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși. C. PETRESCU, C. V. 175.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Virtuoasa lui soție se trase la țară, consacrîndu-se numai la creșterea copiilor săi. NEGRUZZI, S. I 333.
        surse: DLRLC

etimologie:

virtuos (persoană) virtuoasă

  • 1. Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte.
      surse: DN
  • comentariu În prezent, pentru acest sens, se folosește termenul virtuoz.
    surse: dexonline

etimologie: