VIRTUOS, -OASĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile și normele morale; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

virtuos¹, ~oasă a [At: PETROVICI, P. XV/10 / P: ~tu-os / V: (înv) ~tos / Pl: ~oși, ~oase / E: lat virtuosus, fr vertueux, it virtuoso] 1 (Înv; d. oameni) Curajos (1). 2 (Înv; d. acțiuni) Care denotă curaj (1). 3 Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice. 4 Care este înzestrat cu virtuți morale. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care este conform preceptelor etice. 9 (D. femei) Care practică abstinența sexuală, din considerente morale Si: cast. 10-11 (D. femei) Fidelă (1-2).

virtuos², -oasă adj. v. virtuoz.

virtuos¹, -oasă adj. (despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent principiile și normele etice; care este înzestrat cu multe virtuți. ◊ (subst.) Virtuosul este omul care cunoaște și se comportă în consecință (VIANU). ♦ (despre manifestări, fapte etc. ale oamenilor) Care exprimă, trădează sau denotă virtute; care caracterizează pe omul virtuos. • sil. -tu-os. pl. -oși, -oase. /<lat. virtuosus, -a, -um, fr. vertueux, it. virtuoso.

VIRTUOS, -OASĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux.

VIRTUOS², -OASĂ, virtuoși, -oase, s. m. și f. Persoană care stăpînește în mod desăvîrșit tehnica unui instrument muzical. Cînd în fața ochilor lui străluceau luminile candelabrelor de la Scalla și Ateneele sau sălile de concerte, unde cîntau virtuoșii, își pleca capul pe pieptul vioarei și cînta. ARDELEANU, D. 291.

VIRTUOS¹, -OASĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care respectă și realizează în mod consecvent dezideratele etice; care este înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă sau oglindește virtute. Nu pot să existe oameni nici absolut virtuoși, nici absolut vițioși. GHEREA, ST. CR. II 249. De aceea trebuie să-ți vorbesc așa. cum aș vorbi unui frate și unui cetățean virtuos. GHICA, A. 70. Traiul lor tihnit, patriarhal și virtuos adună lîngă ei pe pribegii lor frați. NEGRUZZI, S. 271. ◊ (Substantivat) Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin, virtuoși. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Corect, cast. Virtuoasa lui soție se trase la țară, consacrîndu-se numai la creșterea copiilor săi. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: (învechit) viros, -oasă (GOLESCU, Î. 39) adj.

VIRTUOS, -OASĂ adj. Cu multe virtuți; cinstit, curat, cast. ♦ Care are un talent excepțional, care posedă la perfecție tehnica unei arte. [< lat. virtuosus, cf. it. virtuoso, fr. vertueux].^[1]

VIRTUOS, -OASĂ adj. cu multe virtuți. ◊ cinstit, curat, cast. (< lat. virtuosus, după fr. vertueux)

VIRTUOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care are virtute; cu virtute; plin de virtuți. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care se caracterizează prin virtute. Conduită ~oasă. [Sil. -tu-os] /<lat. virtuosus, fr. vertueux

virtuos a. 1. plin de virtute: femeie virtuoasă; 2. inspirat de virtute: faptă virtuoasă.

*virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.

virtos², ~oasă a vz virtuos¹

VIRTOS, -OĂSĂ adj. v. virtuos¹.

virtuos (persoană plină de virtuți) (desp. -tu-os) adj. m., pl. virtuoși; f. virtuoasă, pl. virtuoase

virtuos (-tu-os) adj. m., pl. virtuoși; f. virtuoasă, pl. virtuoase

virtuos adj. m. (sil. -tu-os), pl. virtuoși; f. sg. virtuoasă, pl. virtuoase

virtuos, -uoasă.

Virtuos ≠ defectuos