24 de definiții pentru vintre

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

VÍNTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.

vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel1 (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.

vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.

VÍNTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.

VÍNTRE ~ f. pop. 1) Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele; pântece; abdomen; burtă. 2) Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. [Sil. vin-tre] /<lat. venter, ~tres

vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].

víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vintre2 (pântece; dizenterie) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

vintre1 (măruntaie) (înv., pop.) s. f. pl.

vintre2 (măruntaie) (pop.) s. f. pl.

vintre1 (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre

víntre (pântece, dizenterie) s. f., g.-d. art. víntrei; pl. víntre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece.

vintre s. v. ABDOMEN. BURTĂ. DIAREE. DIZENTERIE. PÎNTECE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

víntre s. f.1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

víntre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

víntre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.

Intrare: vintre
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintre
  • vintrea
plural
  • vintre
  • vintrele
genitiv-dativ singular
  • vintre
  • vintrei
plural
  • vintre
  • vintrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vântră
  • vântra
plural
  • vântre
  • vântrele
genitiv-dativ singular
  • vântre
  • vântrei
plural
  • vântre
  • vântrelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vintre, vintresubstantiv feminin

  • 1. popular Parte a corpului dintre torace și bazin, în care se află viscerele. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. DLRLC
    • format_quote Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. DLRLC
    • format_quote Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. DLRLC
  • 2. popular (la) plural Totalitate a organelor interne aflate în această parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: măruntaie
    • format_quote [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. DLRLC
  • 3. popular Diaree, dizenterie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.