3 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

vig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/10 / V: virg / Pl: ~uri / E: mg vég (dal víg)] 1 (Pop) Val1 (36). 2 (Îrg) Sfârșit. 3 (Îe) A face (cuiva) ~A chinui (pe cineva). 4 (Îae) A distruge (pe cineva). 5 Scop.

vig s.n. (pop.) Val, sul, trîmbă (de pînză, de stofa etc.). • pl. -uri. și gig s.n. /<magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

vig n. Tr. val de pânză. [V. gig].

vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

gig1 sn vz vig

virg sn vz vig

GIG1, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

GIG1, giguri, s. n. Val mare de pînză. – Magh. vég.

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vig (pop.) s. n., pl. viguri

vig (pop.) s. n., pl. viguri

vig s. n., pl. viguri

gig s. n., pl. giguri

gig s. n., pl. giguri

gig s. n., pl. giguri

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

GIG2, giguri, s. n. (Mold.) v. vig.

Enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIG cf. ung. vig „vesel”. 1. Vigul, olt. (Gorj 344; Sd VI 483). 2. Viga f. (16 B IV 267). 3. Cf. cu suf.-eciu: Vigheciu, actual.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc.

vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC.

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pînă la vig zvîrleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, 31v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; VCC, 18, 28. 44; MISC. SEC. XVII, 18r, 123v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. ♦ Scop. Pre ce vig s-o vedea [crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine.” PP, 24r. Etimologie: magh.vég. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi (1); p r a v ă ț (1), p r o a ș c ă (3), ț e a n c h i (2).

gig, giguri, s.n. (reg.) Val de pânză; vig.

Intrare: Vig
nume propriu (I3)
  • Vig
Intrare: vig
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
virg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gig (pânză)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vig, vigurisubstantiv neutru

  • 1. popular Sul (de pânză, de stofă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. DLRLC
    • format_quote Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. DLRLC
    • format_quote Tu Mariță nu mai sta, Ia... foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78. DLRLC
etimologie:

gig, gigurisubstantiv neutru

  • 1. Val de pânză având lungimea de mai multe zeci de metri. DLRLC DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.