VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Lat. verres.

VIER¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. – Vie + suf. -ar.

vier³ s [At: TÎMPEANUL, G. 59/9 / Pl: ? / E: ns cf vir³] (Îrg; de obicei cu determinarea „apei”) Vârtej (1).

vier² sm [At: PSALT. 166 / Pl: ~i / E: ml verres] 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere Si: (reg) vierotac, vierotic (1). 2 (Adesea urmat de determinări ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure” etc.) Porc mistreț mascul. 3 (Ast; pop; lpl art.) Porcii.

vier¹ sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 122 / V: viar / P: vi-er / Pl: ~i / E: vie¹ + -ar] 1 Paznic la vie¹ (8) Si: (îrg) viaș (1), (reg) vințeler (1). 2 Lucrător (și proprietar) al unei vii¹ (8) Si: (îrg) viaș (2), (reg) vințeler (2). 3 (Rar) Persoană specializată în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îrg) viaș (3), (reg) vințeler (3). 4 (Îf viar) Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle mai ales în frunzele viței de vie, după ce le răsucește în formă de țigară Si: țigărar (Byctiscus betulae).

vier² s.m. 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere. 2 (adesea urmat de determ. ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure”) Porc mistreț mascul. Era un vier negru (SADOV.). 3 (astron.; pop.; la pl. art.; și nm. pr.) Constelația Porcii. • sil. vi-er. pl. -i. /lat. verrem.

vier¹ s.m. Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor sau păzitor al viei. Cît să pricepe ea la gătit să pricep și vierii (CA. PETR.). • sil. vi-er. pl. -i. /vie + -ar.

VIER¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.

VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Din lat. verres.

VIER¹, vieri, s. m. Cel care se ocupă cu cultura viței de vie și cu fabricarea vinului (v. podgorean); îngrijitor, păzitor la vie. S-a aflat că pe neamț îl cheamă Franț Capca și că e de meserie vier. STANCU, D. 53..

VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat; mascul lăsat de prăsilă. Și-n tot cotețul S-adăposteau cîte cinzeci de scroafe Cu godăcei. În vremea asta vierii Mîncau pe-afară. MURNU, O. 233. 2. Porc mistreț mascul. Cad pe brînci gliganii și vierii săgetați. ODOBESCU, S. III 110. Intrînd în dușmani singur, ca vieru-n stuhul tare, Au prins pe hanul Mirza. ALECSANDRI, P. III 284. 3. (La pl.) Numele popular al unei constelații. Steaua Aldebaran... are alături vierii, porcii sau scroafa cu purcei. PAMFILE, CER. 170.

VIER ~i m. Lucrător specializat în cultivarea viței de vie; podgorean; viticultor. [Sil. vi-er] /vie + suf. ~er

VIER ~i m. 1) Porc necastrat, ținut special pentru reproducere. 2) Porc mistreț mascul. [Monosilabic] /<lat. verres

vier m. cel ce cultivă sau păzește via. [Lat. VINEARIUS].

vier m. porc scopit. [Lat. VERRES].

vĭer (vest) și ver (est) m. (lat. vĕrres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat. verro). Porc nejugănit.

viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe.

viar sm vz vier¹

ver, V. vĭer.

vier¹ (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. vieri

vier² (porc) s. m., pl. vieri

vier² (porc) s. m., pl. vieri

vier¹ (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. vieri

vier (îngrijitor de vie) s. m., pl. vieri

vier (porc) s. m., pl. vieri

vier (1 sil.) (porc)

vier (i-e) (de la vie)

vier (monosilab), -ri (porc).

vier (bisilab), -ri (îngrijitorul viei).

VIER s. v. podgorean, viticultor.

VIER s. (Transilv. și Ban.) vințeler. (~ este păzitorul viei.)

VIER s. (Transilv. și Ban.) vințeler. (~ este păzitorul viei.)

vier s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

vier (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.

VIER subst. vïer, sau subst. vĭer. 1. Vierul s. 2. Vier/ea b. (Vr); -escu act.; -ești; s.; Viere sau Vieria, Ion, mold. (Sd VII 60). 3. Vieroș m-rea (16 B IV 271); -i s. 4. Cf. Vierșani s.