VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Lat. verres.

vier³ s [At: TÎMPEANUL, G. 59/9 / Pl: ? / E: ns cf vir³] (Îrg; de obicei cu determinarea „apei”) Vârtej (1).

vier² sm [At: PSALT. 166 / Pl: ~i / E: ml verres] 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere Si: (reg) vierotac, vierotic (1). 2 (Adesea urmat de determinări ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure” etc.) Porc mistreț mascul. 3 (Ast; pop; lpl art.) Porcii.

vier¹ sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 122 / V: viar / P: vi-er / Pl: ~i / E: vie¹ + -ar] 1 Paznic la vie¹ (8) Si: (îrg) viaș (1), (reg) vințeler (1). 2 Lucrător (și proprietar) al unei vii¹ (8) Si: (îrg) viaș (2), (reg) vințeler (2). 3 (Rar) Persoană specializată în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îrg) viaș (3), (reg) vințeler (3). 4 (Îf viar) Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle mai ales în frunzele viței de vie, după ce le răsucește în formă de țigară Si: țigărar (Byctiscus betulae).

vier² s.m. 1 Porc necastrat, apt pentru reproducere. 2 (adesea urmat de determ. ca „sălbatic”, „de codru”, „de pădure”) Porc mistreț mascul. Era un vier negru (SADOV.). 3 (astron.; pop.; la pl. art.; și nm. pr.) Constelația Porcii. • sil. vi-er. pl. -i. /lat. verrem.

VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Din lat. verres.

VIER², vieri, s. m. 1. Porc necastrat; mascul lăsat de prăsilă. Și-n tot cotețul S-adăposteau cîte cinzeci de scroafe Cu godăcei. În vremea asta vierii Mîncau pe-afară. MURNU, O. 233. 2. Porc mistreț mascul. Cad pe brînci gliganii și vierii săgetați. ODOBESCU, S. III 110. Intrînd în dușmani singur, ca vieru-n stuhul tare, Au prins pe hanul Mirza. ALECSANDRI, P. III 284. 3. (La pl.) Numele popular al unei constelații. Steaua Aldebaran... are alături vierii, porcii sau scroafa cu purcei. PAMFILE, CER. 170.

VIER ~i m. 1) Porc necastrat, ținut special pentru reproducere. 2) Porc mistreț mascul. [Monosilabic] /<lat. verres

vier m. porc scopit. [Lat. VERRES].

vĭer (vest) și ver (est) m. (lat. vĕrres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat. verro). Porc nejugănit.

ver, V. vĭer.

vier² (porc) s. m., pl. vieri

vier² (porc) s. m., pl. vieri

vier (porc) s. m., pl. vieri

vier (1 sil.) (porc)

vier (monosilab), -ri (porc).

vier (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.