vințeler sm [At: MOLNAR, D. 62/5 / A și: vin~ / V: (reg) ~țălar, ~țălăr, ~țăl~, ~țâl~, ~țil~ / Pl: ~i / E: mg vincellér] 1-2 (Trs; Ban) Vier¹ (1-3). 4 (Reg; îf vințăler) Chiriaș (1).

vințeler s.m. (reg.) Vier. • pl. -i. /<magh. vincellér.

VINȚELER, vințeleri, s. m. (Regional) Paznic sau îngrijitor la vie; vier¹. Boierul merse pînă la vie și zise vințelerului: «Mă... tu nu grijești bine». RETEGANUL, P. i 19.

vințălar sm vz vințeler

vințălăr sm vz vințeler

vințăler sm vz vințeler

vințâler sm vz vințeler

vințiler sm vz vințeler

vințeler (reg.) s. m., pl. vințeleri

vințeler (reg.) s. m., pl. vințeleri

vințeler s. m., pl. vințeleri

VINȚELER s. v. vier.

vințeler s. v. VIER.

vințeler (-ri), s. m. – Viticultor. – Var. vințălar(iu). Mag. vincellér (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans.

vințeler, vințeleri, s.m. – (reg.) Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu, 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie” (Tiktin, Galdi, cf. DER; MDA), germ. Winzer „viticultor”.

vințeler, -i, s.m. – Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie”, germ. Winzer „viticultor”.