VITICULTOR, -OARE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

viticultor, ~oare smf [At: LM / V: (reg) viți~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr viticulteur] 1 Persoană care se ocupă de cultura viței de vie. 2 Specialist în cultura viței de vie și în producerea vinurilor Si: (îvr) vinicultor.

viticultor, -oare s.m., s.f. Persoană care se ocupă cu cultura viței-de-vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. • pl. -ori, -oare. /<fr. viticulteur; cf. lat. vītis, -is „viță-de-vie”, cultor, -oris „cultivator”.

VITICULTOR, -OARE, viticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă de cultura viței de vie; podgorean. ♦ Specialist în viticultură. – Din fr. viticulteur.

VITICULTOR, viticultori, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea viței de vie. V. podgorean.

VITICULTOR, -OARE s.m. și f. Specialist în viticultură. ♦ Cultivator al viței de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – viță, cultor – cultivator].

VITICULTOR, -OARE s. m. f. specialist în viticultură: cultivator al viței de vie. (< fr. viticulteur)

VITICULTOR ~i m. Persoană specializată în viticultură; vier; podgorean. /<fr. viticulteur

*viticultór m. (d. lat. vitis, viță, și -cultor, cultivator). Cultivator de viță de vie.

vițicultor, ~oare smf vz viticultor

viticultor s. m., pl. viticultori

viticultor s. m., pl. viticultori

viticultor s. m., pl. viticultori

VITI- „viță, vie”. ◊ L. vitis „viță de vie” > fr. viti-, it. id., engl. id. > rom. viti-. □ ~col (v. -col₁), adj., relativ la cultura viței de vie; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu cultura viței de vie; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura viței de vie; sin. vinicultură.

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)

VITICULTOR s. podgorean, (rar) vier, (reg.) vinar, vinărici. (E ~ de profesie.)