Definiția cu ID-ul 514054:
Etimologice
vier (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver.
Exemple de pronunție a termenului „vier” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3