2 intrări
17 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
viclenire sf [At: MINEIUL (1776), 120v1/34 / Pl: ~ri / E: vicleni] (Înv) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită. 5-6 (Îljv) Cu ~ (În mod) perfid. 7-8 (Îal) (În mod) șiret3.
viclenire s.f. (înv.) Viclenie. • pl. -i. /v. vicleni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICLENIRE, vicleniri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a (se) vicleni; viclenie. S-a bălăcii în tina tuturor viclenirilor străine de dînsul și de firea pietroasă a Vardarilor: fățărnicie, lingușeală, minciună. C. PETRESCU, A. R. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICLENI, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VICLENI, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (Înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vecleni v vz vicleni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viclenesc, ~ească a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: viclean + -esc] (Asr) 1-3 Viclean (9-11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vicleni [At: PSALT. HUR. 31r/11 / V: (înv) fi~, hi~, hitl~, vec~, (îvr) hitleani / Pzi: ~nesc / E: viclean] 1 vt (Îvp) A induce în eroare Si: a înșela, (îvr) a vicleșugi (1). 2 vt (Îvp) A abuza de buna-credință (a cuiva) Si: (îvr) a vicleșugi (2). 3 vt (Îvp; rar) A iscodi. 4 vt (Înv) A pângări. 5 vt (Îvp; rar) A fura (1). 6-7 vr (Îvp) A deveni viclean (1-2). 8 vr (Îvp) A se comporta ca un om perfid. 9 vi (Îvp) A complota. 10 vi (Îvp; pex) A face rău cuiva. 11 vi (Înv) A protesta împotriva cuiva sau a ceva. 12 vi (Înv) A vorbi defavorabil despre cineva. 13 vi (Înv) A comite fapte rele. 14 vi (Înv) A păcătui. 15 vt (Îvp; c. i. țări, popoare, conducători etc.) A trăda (pe cineva sau ceva). 16 vt (Îvp; c. i. țări, popoare, conducători etc.) A se răzvrăti (împotriva cuiva). 17 vt (Îvr) A transforma în rău. 18 vt (Îvr; c. i. scrieri) A falsifica conținutul, informațiile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vecleni vb. IV. v. vicleni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vicleni vb. IV. (înv., pop.) 1 intr. A se comporta cu viclenie; a unelti, a complota împotriva cuiva. 2 tr. (compl. indică oameni) A înșela buna-credință; a trăda. ♦ A ispiti, a iscodi. 3 tr. A trăda, a vinde (pe cineva sau ceva); a se răzvrăti, a se răscula împotriva cuiva. • prez.ind. -esc. și (înv.) vecleni, hicleni, hecleni vb. IV. /viclean + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VICLENI, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi, a se purta ca un viclean, uneltind (pe ascuns) împotriva cuiva; a-i face cuiva rău (în ascuns). Destul ai viclenit asupra tatălui meu. – Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeauna m-am luptat în luptă dreaptă. EMINESCU, N. 7. ♦ Refl. A deveni rău, a se înrăi. Lumea s-a viclenit și oamenii au sărăcit. RETEGANUL, P. II 3. 2. Tranz. (învechit) A trăda, a înșela. Dacă vreunul din ei își va vicleni credința, atunci să-l bată – dumnezeu. HASDEU, I. V. 65. Greaca ta, stăpîne... te vinde pre tine și te viclenește. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ A ispiti, a iscodi. Se luă, deci, pe lîngă dînsul... viclenindu-l ca să-i afle puterea. ISPIRESCU, L. 279.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VICLENI ~esc 1. intranz. înv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri /Din viclean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viclenì v. a trăda: te vinde și te viclenește NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viclenésc, hicl-, hitl- și ficl- v. tr. Vechĭ. Înșel, tratez cu viclenie: temîndu-se să nu-l ficlenească Moldoveniĭ (Ur. 1, 232). V. intr. Fac viclenie: Cazaciĭ aŭ viclenit (Cost. 1, 318). V. refl. Mă fac viclean. – Și înv- (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vicleni (a ~) (înv., pop.) (vi-cle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viclenesc, imperf. 3 sg. viclenea; conj. prez. 3 să viclenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vicleni vb. (sil. -cle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viclenesc, imperf. 3 sg. viclenea; conj. prez. 3 sg. și pl. viclenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VICLENI vb. v. înșela, trăda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vicleni vb. v. ÎNȘELA. TRĂDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: vi-cle-ni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
viclenire, viclenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) vicleni. DLRLCsinonime: viclenie
- 1.1. S-a bălăcit în tina tuturor viclenirilor străine de dînsul și de firea pietroasă a Vardarilor: fățărnicie, lingușeală, minciună. C. PETRESCU, A. R. 45. DLRLC
-
vicleni, viclenescverb
- 1. A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: unelti
- Destul ai viclenit asupra tatălui meu. – Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeauna m-am luptat în luptă dreaptă. EMINESCU, N. 7. DLRLC
- 1.1. A deveni rău, a se înrăi. DLRLC
- Lumea s-a viclenit și oamenii au sărăcit. RETEGANUL, P. II 3. DLRLC
-
-
- 2. A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Dacă vreunul din ei își va vicleni credința, atunci să-l bată... dumnezeu. HASDEU, I. V. 65. DLRLC
- Greaca ta, stăpîne... te vinde pre tine și te viclenește. NEGRUZZI, S. II 31. DLRLC
-
- Se luă, deci, pe lîngă dînsul... viclenindu-l ca să-i afle puterea. ISPIRESCU, L. 279. DLRLC
-
-
etimologie:
- viclean DEX '09 DEX '98 NODEX