vicleni vb. IV. (înv., pop.) 1 intr. A se comporta cu viclenie; a unelti, a complota împotriva cuiva. 2 tr. (compl. indică oameni) A înșela buna-credință; a trăda. ♦ A ispiti, a iscodi. 3 tr. A trăda, a vinde (pe cineva sau ceva); a se răzvrăti, a se răscula împotriva cuiva. • prez.ind. -esc. și (înv.) vecleni, hicleni, hecleni vb. IV. /viclean + -i.