opțiuni
  • info

3 definiții pentru viclenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viclenire sf [At: MINEIUL (1776), 120v1/34 / Pl: ~ri / E: vicleni] (Înv) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită. 5-6 (Îljv) Cu ~ (În mod) perfid. 7-8 (Îal) (În mod) șiret3.

viclenire s.f. (înv.) Viclenie. • pl. -i. /v. vicleni.

VICLENIRE, vicleniri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a (se) vicleni; viclenie. S-a bălăcii în tina tuturor viclenirilor străine de dînsul și de firea pietroasă a Vardarilor: fățărnicie, lingușeală, minciună. C. PETRESCU, A. R. 45.

Intrare: viclenire
viclenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viclenire
  • viclenirea
plural
  • vicleniri
  • viclenirile
genitiv-dativ singular
  • vicleniri
  • viclenirii
plural
  • vicleniri
  • viclenirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viclenire, viclenirisubstantiv feminin

  • 1. învechit arhaizant Acțiunea de a (se) vicleni. DLRLC
    sinonime: viclenie
    • 1.1. S-a bălăcit în tina tuturor viclenirilor străine de dînsul și de firea pietroasă a Vardarilor: fățărnicie, lingușeală, minciună. C. PETRESCU, A. R. 45. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.