2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIBRÁRE, vibrări, s. f. 1. Acțiunea de a vibra și rezultatul ei. 2. Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție cu ajutorul vibratorului; vibrație. – V. vibra.

VIBRÁRE, vibrări, s. f. 1. Acțiunea de a vibra și rezultatul ei. 2. Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție cu ajutorul vibratorului; vibrație. – V. vibra.

vibrare sf [At: BARASCH, I. N. 12/3 / Pl: ~rări / E: vibra] 1 Vibrație (1). 2 Pâlpâire. 3 Sclipire (cu o lumină tremurătoare sau intermitentă). 4 (De obicei poetic) Vibrație (6). 5 (Rar) Modulație a vocii. 6 (Rar) Rezonanță. 7 (Fig) Emoție puternică. 8 (Fig) Vibrație (11). 9 (Teh) Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție prin lovituri ușoare și foarte dese, realizate cu ajutorul vibratorului (8) Si: vibrație (12).

vibrare s.f. 1 Acțiunea de a vibra și rezultatul ei; vibrație. 2 (tehn.) Procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin lovituri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. • pl. -ări. /v. vibra.

VIBRÁRE, vibrări, s. f. Faptul de a vibra. 1. Vibrație (1). Clopotul avea o vibrare de cîntec, pe care n-am mai auzit-o de-atunci niciodată. SADOVEANU, O. VIII 215. O divină melodie... printre frunzi alin adie Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă, Pîn’ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă. ALECSANDRI, P. A. 126. 2. Tremurare (ușoară), pîlpîire. Ești fericită ca o zi cu soare: O gingașă vibrare de lumină Din creștet blond și pînă la picioare. D. BOTEZ, P. O. 100. 3. Emoție, simțire puternică. Inima lui crește plină. De o tainică vibrare. ALECSANDRI, P. A. 122. 4. (Tehn.) Acțiunea de îndesare a materialelor gra- nulare de construcție prin lovire ușoară și des repetată cu ajutorul vibratoarelor.

VIBRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a vibra. 2. (Constr.) Procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin lovituri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. [< vibra].

VIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a vibra; vibrație. 2. procedeu de îndesare a unor materiale de construcție granulare prin loviri ușoare și foarte dese cu ajutorul unui vibrator. (< vibra)

vibrare f. vibrațiune: pădurea ’n vibrare le răspunde armonios AL.

VIBRÁ, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A răsuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. 2. Fig. A pâlpâi. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). – Din fr. vibrer, lat. vibrare.

VIBRÁ, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A răsuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. 2. Fig. A pâlpâi. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). – Din fr. vibrer, lat. vibrare.

vibra vi [At: HELIADE, O. I, 188 / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) vibră, 6 și: (înv) vibru / E: fr vibrer, lat vibrare, it vibrare] 1 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) A executa o mișcare oscilatorie, de mică amplitudine și periodică, față de poziția de echilibru Si: a tremura, a trepida. 2 A produce vibrații (1) sau sunete. 3 (Pex; d. medii, sisteme fizico-chimice etc.) A transmite din aproape în aproape, cu viteză finită, vibrații (1). 4 (D. spații, încăperi etc.; udp „de”, care indică sunete, zgomote) A răsuna. 5 (Pex; d. părți ale corpului ființelor; de obicei poetic) A avea mișcări involuntare, bruște și repetate, provocate de frică, de emoție, de o boală etc. 6 (D. lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. 7 (D. surse de lumină) A emite o lumină care vibrează (6) Si: a licări, a pâlpâi. 8 (D. sunete, melodii etc.) A avea modulații. 9 (Pex; d. sunete) A răsuna (ca un ecou). 10 (D. glas) A avea o sonoritate cu variații de ton sau cu modulații (din cauza unei anumite stări sufletești, a unei emoții puternice etc.). 11 (Fig; d. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică (în contact cu…, față de …) Si: a fremăta (4), a palpita. 12 (Rar; fig) A trăi (1). 13 (D. sentimente, manifestări ale oamenilor etc.) A se manifesta cu intensitate. 14 (Teh) A executa o operație de vibrație (12).

vibra vb. I. intr. 1 (despre obiecte, părți ale lor etc.) A executa o mișcare oscilatorie, de mică amplitudine și periodică în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida. ♦ Ext. A produce sunete. Clopotele prinseră a vibra (SADOV.). ◊ Fig. Au făcut să vibreze coarde consonante în sufletul lui Hasdeu (VIANU). ♦ (despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. ♦ (despre sunete, melodii) A avea modulații; ext. a răsuna ca un ecou. Vibrau ciudatele sunete (CAR.). ♦ (despre glas) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. Vocea lui vibra parcă lăcrămînd (AGÂR.). 2 Fig. (despre oameni sau despre firea, temperamentul etc. ale lor) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții); a trăi intens, a se exterioriza cu putere. Vibra și el, în secret, prudent (CĂL.). ♦ (despre sentimente, manifestări etc. ale oamenilor) A fi exprimat sau a se manifesta cu putere; a trăda o emoție puternică; a produce o rezonanță puternică în sufletul cuiva. Simțirea lui vibrează și ochiul lui alege (ANG.). • prez.ind. -ez. /<fr. vibrer, it. vibrare, lat. vibrare.

VIBRÁ, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri solide,mai ales elastice) A avea vibrații, a intra învibrație,a tremura,a trepida; p. ext. a produce sunete. Clopotele prinseră a vibra. SADOVEANU, O. III 155. Statuia cea nepăsătoare Deodată deveni sonoră... Vibra-n năuntrul lui granitul Și lumea plină de mirare Pîndea de-atuncea răsăritul Ca să-i asculte-a lui cîntare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 31. Sarcastic coardele vibrînd Sub mîna cea cu joc îndemînatic. COȘBUC, P. I 139. ♦ (Despre sunete) A răsuna (ca un ecou). Sunetul glasului ei îmi vibra încă în urechi. SADOVEANU, A. E. 179. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg, unde vibrau pierdute în singurătatea mării. BART, S. M. 57. Glasul majorului se încălzise încetul cu încetul, și acum vibra ca la comandă la citirea rîndurilor următoare. ZAMFIRESCU, R. 163. ◊ Fig. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca ți cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat. REBREANU, P. S. 166. 2. Fig. A tremura (cu licăriri); a pîlpîi. Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. În șlep atîrna lumina drept în jos. DUMITRIU, N. 135. În depărtare, spre Șiret, vibra lumina. SADOVEANU, E. 111. Unde de fierbințeală vibrau peste bisericuța adormită. GALACTION, O. I 42. ◊ Tranz. fact. Văzduhul vibrează albastre coarde, Sub talpă glia înfierbîntată arde. BENIUC, V. 55. 3. Fig. (Despre oameni) A fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). Toderiță Todericiu vibra ca un pom tînăr în suflare de vînt. Era mișcat și obosise dintr-o dată. VORNIC, P. 34. Un emotiv vibrează ața de tare, fenomenul emoției e atît de puternic la dînsul, încît obiectul observației lui e mai mare. IBRĂILEANU, S. 231. Amîndoi luptau... îți aduceau partea lor de energie în marea și generoasa frămîntare a vieții, vibrau de durerile altora. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. ◊ Tranz. fact. Aceasta îi vibra, ca o strună întinsă, toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 343. 4. Fig. A se manifesta cu putere, a fi plin de viață, a trăi intens, a fremăta. Întreaga Moscovă vibra de rîsul acela imens al tinereții și al primăverii. BOGZA, M. S. 10. Momentele lui Caragiale vibrează de vioiciune, ascuțime, umor și ironie. SADOVEANU, E. 147. N-are de ce regreta că s-a însurat timpuriu cu o fată săracă, dar vibrînd de inițiativă și de energie. C. PETRESCU, R. DR. 302.

VIBRÁ vb. I. intr. 1. A executa vibrații, a intra în vibrație. 2. (Fig.) A se entuziasma; a fi emoționat de ceva. [< fr. vibrer, it., lat. vibrare].

VIBRÁ vb. intr. 1. a avea vibrații, a trepida; (p. ext.) a produce sunete. ◊ (despre sunete) a răsuna ca un ecou. 2. a tremura cu licăriri. 3. (fig.) a fremăta; a trăi intens. (< fr. vibrer, lat. vibrare)

A VIBRÁ ~éz intranz. 1) (despre corpuri sau medii) A produce vibrații; a fi în vibrație. 2) (despre sunete) A se auzi sunând tare și prelung; a răsuna. 3) (despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare și slabă (din cauza unei emoții); a tremura. 4) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a fremăta. [Sil. vi-bra] /<fr. vibrer

*vibréz v. intr. (lat. vibrare). Tremur (vorbind de coardele întinse, de clopote ș. a.): clopotu sună cînd vibrează. Fig. Îs emoționat, aprins, pornit: a vibra de furie. Exist, persist (vorbind de un sentiment): dragostea tot maĭ vibrează în inima luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vibráre (vi-bra-) s. f., g.-d. art. vibrắrii; pl. vibrắri

vibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. vibrării; pl. vibrări

vibrá (a ~) (vi-bra) vb., ind. prez. 3 vibreáză

vibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. vibréz, 3 sg. și pl. vibreáză

arată toate definițiile

Intrare: vibrare
  • silabație: vi-bra-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vibrare
  • vibrarea
plural
  • vibrări
  • vibrările
genitiv-dativ singular
  • vibrări
  • vibrării
plural
  • vibrări
  • vibrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vibra
  • silabație: vi-bra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vibra
  • vibrare
  • vibrat
  • vibratu‑
  • vibrând
  • vibrându‑
singular plural
  • vibrea
  • vibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vibrez
(să)
  • vibrez
  • vibram
  • vibrai
  • vibrasem
a II-a (tu)
  • vibrezi
(să)
  • vibrezi
  • vibrai
  • vibrași
  • vibraseși
a III-a (el, ea)
  • vibrea
(să)
  • vibreze
  • vibra
  • vibră
  • vibrase
plural I (noi)
  • vibrăm
(să)
  • vibrăm
  • vibram
  • vibrarăm
  • vibraserăm
  • vibrasem
a II-a (voi)
  • vibrați
(să)
  • vibrați
  • vibrați
  • vibrarăți
  • vibraserăți
  • vibraseți
a III-a (ei, ele)
  • vibrea
(să)
  • vibreze
  • vibrau
  • vibra
  • vibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vibrare

  • 1. Acțiunea de a vibra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Clopotul avea o vibrare de cîntec, pe care n-am mai auzit-o de-atunci niciodată. SADOVEANU, O. VIII 215.
        surse: DLRLC
      • O divină melodie... printre frunzi alin adie Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă, Pîn’ ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă. ALECSANDRI, P. A. 126.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Tremurare (ușoară).
      exemple
      • Ești fericită ca o zi cu soare: O gingașă vibrare de lumină Din creștet blond și pînă la picioare. D. BOTEZ, P. O. 100.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Simțire puternică.
      surse: DLRLC sinonime: emoție attach_file un exemplu
      exemple
      • Inima lui crește plină... De o tainică vibrare. ALECSANDRI, P. A. 122.
        surse: DLRLC
  • 2. Operație de îndesare a materialelor granulare sau păstoase de construcție cu ajutorul vibratorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vibrație

etimologie:

  • vezi vibra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

vibra

  • 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tremura trepida attach_file 3 exemple
    exemple
    • Clopotele prinseră a vibra. SADOVEANU, O. III 155.
      surse: DLRLC
    • Statuia cea nepăsătoare Deodată deveni sonoră... Vibra-n năuntrul lui granitul Și lumea plină de mirare Pîndea de-atuncea răsăritul Ca să-i asculte-a lui cîntare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 31.
      surse: DLRLC
    • Sarcastic coardele vibrînd Sub mîna cea cu joc îndemînatic. COȘBUC, P. I 139.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A produce sunete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Despre sunete:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: răsuna attach_file 2 exemple
      exemple
      • Sunetul glasului ei îmi vibra încă în urechi. SADOVEANU, A. E. 179.
        surse: DLRLC
      • Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg, unde vibrau pierdute în singurătatea mării. BART, S. M. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Glasul majorului se încălzise încetul cu încetul, și acum vibra ca la comandă la citirea rîndurilor următoare. ZAMFIRESCU, R. 163.
        surse: DLRLC
      • figurat În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat. REBREANU, P. S. 166.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A tremura (cu licăriri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: pâlpâi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. În șlep atîrna lumina drept în jos. DUMITRIU, N. 135.
      surse: DLRLC
    • În depărtare, spre Siret, vibra lumina. SADOVEANU, E. 111.
      surse: DLRLC
    • Unde de fierbințeală vibrau peste bisericuța adormită. GALACTION, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Văzduhul vibrează albastre coarde, Sub talpă glia înfierbîntată arde. BENIUC, V. 55.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a palpita (sub impresia unei emoții).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fremăta palpita attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toderiță Todericiu vibra ca un pom tînăr în suflare de vînt. Era mișcat și obosise dintr-o dată. VORNIC, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Un emotiv vibrează așa de tare, fenomenul emoției e atît de puternic la dînsul, încît obiectul observației lui e mai mare. IBRĂILEANU, S. 231.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi luptau... îți aduceau partea lor de energie în marea și generoasa frămîntare a vieții, vibrau de durerile altora. VLAHUȚĂ, O. A. III 75.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Aceasta îi vibra, ca o strună întinsă, toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 343.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat A se manifesta cu putere, a fi plin de viață, a trăi intens.
    surse: DLRLC sinonime: fremăta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Întreaga Moscovă vibra de rîsul acela imens al tinereții și al primăverii. BOGZA, M. S. 10.
      surse: DLRLC
    • Momentele lui Caragiale vibrează de vioiciune, ascuțime, umor și ironie. SADOVEANU, E. 147.
      surse: DLRLC
    • N-are de ce regreta că s-a însurat timpuriu cu o fată săracă, dar vibrînd de inițiativă și de energie. C. PETRESCU, R. DR. 302.
      surse: DLRLC

etimologie: