opțiuni
  • info

9 definiții pentru tremurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREMURARE s. f. Acțiunea de a tremura și rezultatul ei. – V. tremura.

tremurare sf [At: DRLU / V: (reg) tram~, trim~ / Pl: ~rări / E: tremura] 1-4 Tremur (1-2, 5-6). 5 (Fig) Licărire. 6 (Reg) Tremur (8). 7-8 Tremur (9-10).

TREMURARE, tremurări, s. f. Acțiunea de a tremura și rezultatul ei. – V. tremura.

TREMURARE s. f. Acțiunea de a tremura. 1. Tremur (1). O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor în neclintit albastru. SADOVEANU, O. I 566. 2. Tremur (2); (referitor la vînt) adiere. Nu se simțea nici cea mai ușoară tremurare de vînt. SADOVEANU, O. VIII 50. [Era] o melodie dulce și subțire ca o tremurare de ape cristaline. id. ib. VII 90. Era de-ajuns o molcomă tremurare de vînt prin iarbă, ori un freamăt de frunză îngălbenită și ochii ni se umpleau de lacrimi. PĂUN-PINCIO, P. 125. 3. Tremur (3). Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-adevăr sinceră. REBREANU, R. I 244. 4. (Rar) Înfiorare, cutremurare (de groază). Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gînd lui dumnezeu., COȘBUC, P. I 196.

trămurare sf vz tremurare

trimurare sf vz tremurare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tremurare s. f., g.-d. art. tremurării

tremurare s. f., g.-d. art. tremurării

tremurare s. f., g.-d. art. tremurării; tremurări

Intrare: tremurare
tremurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tremurare
  • tremurarea
plural
  • tremurări
  • tremurările
genitiv-dativ singular
  • tremurări
  • tremurării
plural
  • tremurări
  • tremurărilor
vocativ singular —
plural —
trămurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trimurare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tremurare, tremurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a tremura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor în neclintit albastru. SADOVEANU, O. I 566. DLRLC
    • format_quote Nu se simțea nici cea mai ușoară tremurare de vînt. SADOVEANU, O. VIII 50. DLRLC
    • format_quote [Era] o melodie dulce și subțire ca o tremurare de ape cristaline. SADOVEANU, O. VII 90. DLRLC
    • format_quote Era de-ajuns o molcomă tremurare de vînt prin iarbă, ori un freamăt de frunză îngălbenită și ochii ni se umpleau de lacrimi. PĂUN-PINCIO, P. 125. DLRLC
    • format_quote Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-adevăr sinceră. REBREANU, R. I 244. DLRLC
    • format_quote Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gînd lui dumnezeu. COȘBUC, P. I 196. DLRLC
etimologie:
  • vezi tremura DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.