vibra vi [At: HELIADE, O. I, 188 / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) vibră, 6 și: (înv) vibru / E: fr vibrer, lat vibrare, it vibrare] 1 (D. corpuri, obiecte, părți ale lor etc.) A executa o mișcare oscilatorie, de mică amplitudine și periodică, față de poziția de echilibru Si: a tremura, a trepida. 2 A produce vibrații (1) sau sunete. 3 (Pex; d. medii, sisteme fizico-chimice etc.) A transmite din aproape în aproape, cu viteză finită, vibrații (1). 4 (D. spații, încăperi etc.; udp „de”, care indică sunete, zgomote) A răsuna. 5 (Pex; d. părți ale corpului ființelor; de obicei poetic) A avea mișcări involuntare, bruște și repetate, provocate de frică, de emoție, de o boală etc. 6 (D. lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. 7 (D. surse de lumină) A emite o lumină care vibrează (6) Si: a licări, a pâlpâi. 8 (D. sunete, melodii etc.) A avea modulații. 9 (Pex; d. sunete) A răsuna (ca un ecou). 10 (D. glas) A avea o sonoritate cu variații de ton sau cu modulații (din cauza unei anumite stări sufletești, a unei emoții puternice etc.). 11 (Fig; d. oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică (în contact cu…, față de …) Si: a fremăta (4), a palpita. 12 (Rar; fig) A trăi (1). 13 (D. sentimente, manifestări ale oamenilor etc.) A se manifesta cu intensitate. 14 (Teh) A executa o operație de vibrație (12).