3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTEJÍT, -Ă adj. v. veștejit.

vestejit, -ă adj. v. veștejit.

VESTEJÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí vb. IV] – Din veșted.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. Veșted. [Var.: vestejít, -ă, (pop.) veștezít, -ă adj.] – V. veșteji.

VEȘTEZÍ vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZÍT, -Ă adj. v. veștejit.

veșteji [At: N. TEST. (1648), 16v/29 / V: vest~, (îvp) ~ezi, (îrg) vestezi / Pzi: ~jesc, 3 și: (îrg) ~jaște / Cj și: 3 (reg) să veștede / E: veșted] 1-2 vtfr (D. plante, părți ale lor etc.) A deveni sau a face să devină veșted (1) Si: a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) păli1. 3-4 vri (D. oameni sau d. părți ale corpului omenesc) A-și pierde vigoarea (din cauza bolii, a bătrâneții etc.) Si : a se consuma2 (4), a se uza. 5-6 vri (Pex; d. oameni) A îmbătrâni. 7-8 vri (Pex; d. oameni) A se fana (2). 9-10 vri (Fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. 11-12 vri (Pex; fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A dispărea treptat. 13 vt (Liv) A dezonora. 14 vt (Liv) A stigmatiza. 15 vt (Liv) A condamna (1).

veștejit, ~ă a [At: N. TEST. (1684), 201r/14 / V: vest~, (îrg) ~ezit, vestezit / Pl: ~iți, ~e / E: veșteji] 1 (D. plante, părți ale plantelor etc.) Veșted (1). 2 (D. oameni; d. părți ale corpului omenesc) Veșted (4). 3 (Pex; d. oameni) Îmbătrânit. 4 (Pex; d. oameni) Fanat (2). 5 (Rar; fig; d. culori) Veșted (9).

veșteji vb. IV. 1 refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili, a (se) îngălbeni; a (se) trece. S-au veștejit salcîmii și sălciile (STANCU). 2 refl., intr. Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea, a slăbi; ext. a îmbătrîni, a (se) trece. Cînd era necăjită... se veștejea (CA. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente, însușiri etc. ale oamenilor) A scădea în intensitate, ext., a dispărea, a pieri treptat; a înceta să mai existe. Dispoziția și expansivitatea profesorului se veștejiră dintr-o dată (GAL.). 3 tr. Fig. (calc după fr. „flétrir”) A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ Fig. A dezonora, a terfeli. • prez.ind. -esc. și vesteji, (pop.) veștezi vb. IV. /veșted + -i; cf. și fr. flétrir „a înfiera”.

veștejit, -ă adj. Care este veșted, ofilit. • pl. -ți, -te. și vestejit, -ă, (pop.) veștezit, -ă adj. /v. veșteji.

veștezit, -ă adj. v. veștejit.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veștezí, vb. IV.] – Din veșted.

VEȘTEJÍ, veștejesc, vb. IV. (Și în forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. ◊ (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (Tranz.) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. 2. Refl. și (rar) intranz. (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Tranz. (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezí (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vestejí vb. IV.

VEȘTEJÍT, -Ă, veștejiți, -te, adj. (Și în forma vestejit ) 1. (Despre plante și părți ale lor; p. ext. despre locul unde cresc plantele) Veșted (1). Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. Fig. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Veșted (2). Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. – Variante: veștezít, -ă (EMINESCU, N. 79), vestejít, -ă adj.

A VEȘTEJÍ ~ésc tranz. 1) A face să se veștejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veșted

A SE VEȘTEJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veșted; a-și pierde vlaga și frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /Din veșted

veștejì v. 1. a (se) face veșted: soarele veștejește florile; 2. fig. a altera frăgezimea, puritatea: necazurile au veștejit tinerețele sale; 3. a defăima, a necinsti: a veșteji reputațiunea cuiva.

veștejit a. care a ajuns veșted; veștejit fără de vreme EM.

veștejésc și (est) -zésc v. tr. (d. veșted, ca netezesc d. neted, ĭar -jesc supt infl. luĭ ș orĭ ca rătunzesc, -jesc). Fac veșted: soarele prea tare veștezește florile. Fig. Ofilesc: necazurile l-aŭ veștezit. Critic aspru, reprobez (după fr. flétrir): a veștezi purtarea unuĭ trădător. V. refl. Florile s’aŭ veștezit. – Vechĭ și P. P. și intr.: floarea veștezește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veșteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejesc, 3 sg. veștejește, imperf. 1 veștejeam; conj. prez. 1 sg. să veștejesc, 3 să veștejească

veșteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejesc, imperf. 3 sg. veștejea; conj. prez. 3 să veștejească

veștejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejésc, imperf. 3 sg. veștejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. veștejeáscă

veștejesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.

VEȘTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.

VEȘTEJÍT adj. v. fanat, trecut.

VEȘTEJI vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) 2. a îmbătrîni, a se trece, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X s-a ~ de tot!)

veșteji vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. FANA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TRECE.

VEȘTEJIT adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

A se veștezi ≠ a-și reveni, a se înviora

Intrare: vestejit
vestejit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșteji
  • veștejire
  • veștejit
  • veștejitu‑
  • veștejind
  • veștejindu‑
singular plural
  • veștejește
  • veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștejesc
(să)
  • veștejesc
  • veștejeam
  • veștejii
  • veștejisem
a II-a (tu)
  • veștejești
(să)
  • veștejești
  • veștejeai
  • veștejiși
  • veștejiseși
a III-a (el, ea)
  • veștejește
(să)
  • veștejească
  • veștejea
  • veșteji
  • veștejise
plural I (noi)
  • veștejim
(să)
  • veștejim
  • veștejeam
  • veștejirăm
  • veștejiserăm
  • veștejisem
a II-a (voi)
  • veștejiți
(să)
  • veștejiți
  • veștejeați
  • veștejirăți
  • veștejiserăți
  • veștejiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștejesc
(să)
  • veștejească
  • veștejeau
  • veșteji
  • veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesteji
  • vestejire
  • vestejit
  • vestejitu‑
  • vestejind
  • vestejindu‑
singular plural
  • vestejește
  • vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestejesc
(să)
  • vestejesc
  • vestejeam
  • vestejii
  • vestejisem
a II-a (tu)
  • vestejești
(să)
  • vestejești
  • vestejeai
  • vestejiși
  • vestejiseși
a III-a (el, ea)
  • vestejește
(să)
  • vestejească
  • vestejea
  • vesteji
  • vestejise
plural I (noi)
  • vestejim
(să)
  • vestejim
  • vestejeam
  • vestejirăm
  • vestejiserăm
  • vestejisem
a II-a (voi)
  • vestejiți
(să)
  • vestejiți
  • vestejeați
  • vestejirăți
  • vestejiserăți
  • vestejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestejesc
(să)
  • vestejească
  • vestejeau
  • vesteji
  • vestejiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veștezi
  • veștezire
  • veștezit
  • veștezitu‑
  • veștezind
  • veștezindu‑
singular plural
  • veștezește
  • veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștezesc
(să)
  • veștezesc
  • veștezeam
  • veștezii
  • veștezisem
a II-a (tu)
  • veștezești
(să)
  • veștezești
  • veștezeai
  • veșteziși
  • veșteziseși
a III-a (el, ea)
  • veștezește
(să)
  • veștezească
  • veștezea
  • veștezi
  • veștezise
plural I (noi)
  • veștezim
(să)
  • veștezim
  • veștezeam
  • veștezirăm
  • veșteziserăm
  • veștezisem
a II-a (voi)
  • veșteziți
(să)
  • veșteziți
  • veștezeați
  • veștezirăți
  • veșteziserăți
  • veșteziseți
a III-a (ei, ele)
  • veștezesc
(să)
  • veștezească
  • veștezeau
  • veștezi
  • veșteziseră
Intrare: veștejit
veștejit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejit
  • veștejitul
  • veștejitu‑
  • veșteji
  • veștejita
plural
  • veștejiți
  • veștejiții
  • veștejite
  • veștejitele
genitiv-dativ singular
  • veștejit
  • veștejitului
  • veștejite
  • veștejitei
plural
  • veștejiți
  • veștejiților
  • veștejite
  • veștejitelor
vocativ singular
plural
vestejit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejit
  • vestejitul
  • vestejitu‑
  • vesteji
  • vestejita
plural
  • vestejiți
  • vestejiții
  • vestejite
  • vestejitele
genitiv-dativ singular
  • vestejit
  • vestejitului
  • vestejite
  • vestejitei
plural
  • vestejiți
  • vestejiților
  • vestejite
  • vestejitelor
vocativ singular
plural
veștezit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezit
  • veștezitul
  • veștezitu‑
  • veștezi
  • veștezita
plural
  • veșteziți
  • veșteziții
  • veștezite
  • veștezitele
genitiv-dativ singular
  • veștezit
  • veștezitului
  • veștezite
  • veștezitei
plural
  • veșteziți
  • veșteziților
  • veștezite
  • veștezitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veșteji, veștejescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ofili
    • format_quote Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. DLRLC
    • format_quote Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. DLRLC
    • format_quote Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. DLRLC
    • format_quote poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. DLRLC
    • format_quote Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. DLRLC
    • format_quote Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. DLRLC
    • format_quote A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A condamna în mod public. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Îi veștejește faptele. DLRLC
    • 3.1. Dezonora, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. DLRLC
      • format_quote Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. DLRLC
etimologie:
  • veșted DEX '09 DEX '98 NODEX

veștejit, veștejiadjectiv

  • 1. Fanat, ofilit, trecut, veșted. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus, mișcînd fereasta. EMINESCU, O. I 125. DLRLC
    • format_quote Vesela verde cîmpie acu-i tristă, veștejită. ALECSANDRI, P. A. 111. DLRLC
    • format_quote Trandafir roșu-nflorit Și la urmă vestejit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
    • format_quote Smaranda, veștejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei și zîmbi fericită un moment. REBREANU, R. I 140. DLRLC
    • format_quote Fira privea... Doi bujori tînjiți, Doi ochi veștejiți. COȘBUC, P. II 160. DLRLC
    • format_quote Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
etimologie:
  • vezi veșteji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.