vederat², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 166^r/7 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: vedera] 1 (Înv) Perceput cu ajutorul văzului (1). 2 (Înv) Analizat cu ajutorul văzului (1). 3 (Îvr) Strălucitor. 4 (Înv; d. oameni sau, pex, d. însușirile, faptele lor) Renumit. 5 (Înv) Evident (1). 5 Care se înțelege ușor Si: clar² (10), lămurit.

vederat¹ sn [At: FOLC. TRANSILV. II, 487 / Pl: ? / E: vedera] (Trs) 1-4 Vedere¹ (1-4).

vederát, V. învederat.

învedera [At: DOSOFTEI, V. S. 90 / Pzi: ~rez / E: în- + vedere] 1-2 vtr (Ccr) A (se) face vizibil. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni evident Si: a (se) dovedi, a (se) evidenția. 5 vt (Rar) A face cunoscut Si: a prezenta. 6 vi (Ban) A lumina.

învederat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 320/12 / Pl: ~ați, ~e / E: învedera] (Liv) 1-4 (Într-un mod) care se poate (vedea sau) înțelege bine Si: clar, deslușit, evident, limpede, vădit. 5 Adus la cunoștința publică.

vedera [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XXI, 71 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: vedere¹] 1 vi (Ban; Trs) A lumina. 2 vt (Înv) A da la iveală. 3 vt (Înv) A scoate în evidență. 4 vr (Înv) A se imagina într-o anumită situație, într-o anumită postură Si: a se vedea (178).

vederit, ~ă a vz vederat²

vederit, -ă adj. v. vederat.

ÎNVEDERA, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vedera (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.

ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.

VEDERA vb. I v. învedera.

ÎNVEDERA vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)

A ÎNVEDERA ~ez tranz. 1) A face să fie clar; a arăta în mod evident; a demonstra. Opera lui ~ează un talent veritabil. 2) rar (acțiuni sau rezultate ale acestora) A face să devină cunoscut; a aduce la cunoștință. /în + vedere

învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.

învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.

învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.

vederéz, V. învederez.

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 învederează; conj. prez. 1 sg. să învederez, 3 să învedereze

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învederează

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate

învedera vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 sg. și pl. învederează

învederat (vizibil, evident) adj. m., pl. învederați; f. sg. învederată, pl. învederate

vedera vb., ind. prez. 1 sg. vederez, 3 sg. și pl. vederează

învederat («vizibil»)

ÎNVEDERA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

ÎNVEDERAT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.

învedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

ÎNVEDERAT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

vedera, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).

vedera, vb. intranz. – v. videra.