VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.

vast, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 356 / Pl: vaști, ~e / E: fr vaste, lat vastus, -a, -um, it vasto] 1 (D. suprafețe, mai ales d. întinderi de pământ, teritorii etc.) Care este foarte întins. 2 (Fig) Care domnește peste o mare întindere. 3 (Mai ales d. construcții ori părți componente ale acestora) Care are dimensiuni foarte mari. 4 (D. încăperi) Spațios. 5 Care este deosebit de important din punct de vedere cantitativ sau numeric. 6 (D. abstracte) Care are amploare și complexitate.

vâsca v vz vâșca¹

vâscăi v vz vâșca¹

vâscări v vz vâșca¹

vâsgăi v vz vâșca¹

vâșca¹ vi [At: KLEIN, D. / V: (reg) vâsca, vâscări, vâsgăi, ~căi, ~câi, ~cări, ~șgăi, vișgăi, vușca / E: ns cf ucr вештатися] 1 (Reg; mai ales în construcții negative) A se mișca din loc. 2 (Reg; mai ales în construcții negative) A se foi¹ (7). 3 (Reg; mai ales în construcții negative) A se zbate să scape. 4 (Reg; spc; d. câini) A-și mișca mereu coada (când se gudură). 5 (Reg; fig) A forfoti (1). 6 (Trs; Mol; fig) A cârti (1). 7 (Trs; înv; fig) A căuta un pretext pentru a se eschiva de la ceva. 8 (Reg; fig) A face față într-o anumită activitate sau într-o situație Si: a se descurca.

vâșcăi v vz vâșca¹

vâșcări v vz vâșca¹

vâșcâi v vz vâșca¹

vâșgăi v vz vâșca¹

vișgăi v vz vâșca¹

vușca v vz vâșca

vast, -ă adj. 1 (despre spații, mai ales despre întinderi de pămînt, teritorii) Care este foarte întins sau care se întinde pînă departe. Sînt proprietarii unor vaste domenii. ◊ Exager. Gînditorul a cărui frunte vastă... manifestă procesul înalt și intens al cugetării (VIANU). ◊ Poet. Care domnește peste o mare întindere. Rătăceam pe stradă în noaptea vastă și senină (BACOV.). 2 (despre spații delimitate sau închise, mai ales despre construcții, părți componente ale acestora) Care are dimensiuni, proporții foarte mari; care este foarte larg, foarte încăpător, foarte spațios. Mîndre palate... cu turnuri și vaste cupole (IOSIF). 3 Care este deosebit de important din punct de vedere cantitativ sau numeric. Această vastă umanitate risipită pretutindeni (IORGA). 4 (despre intelectul, cultura, sentimentele etc. ale oamenilor) De mare anvergură, amploare și complexitate; bogat; complex. • pl. vaști, vaste. /<fr. vaste, lat. vastus, -a, -um.

vîșca vb. I. intr. (reg.) 1 A se mișca din loc; a se urni, a se clinti; a se agita, a se foi. O nălucă neagră vîșca prin frunzare (SADOV.). 2 (despre cîini) A da din coadă. 3 fig. A cîrti, a murmura. Și boierii n-au încotro, măi, cît îs ei de boieri! Se supun lui conu Iordache, fără să vîșcăie (CE. PETR.). • prez.ind. vîșc. și vîșcăi vb. IV. /cf. ucr. вешмамися.

vîșcăi vb. IV. v. vîșca.

VAST, -Ă, vaști, -te, adj. (Despre spații, terenuri, construcții etc.) Care este foarte întins, care se întinde până departe; de mari dimensiuni, de mari proporții. ♦ (Despre abstracte) De mare anvergură, de amploare; bogat; complex. – Din fr. vaste, lat. vastus.

VAST, -Ă, vaști, -ste, adj. (Despre terenuri, construcții) Foarte larg, întins, de mari dimensiuni, de mari proporții. Trec mii de bluze-albastre pe uliți matinale Și-n ateliere vaste, uneltele-și vorbesc. VINTILĂ, O. 20. În cuprinsul vastei grădini, domnește o liniște deplină de țară. BOGZA, M. S. 18. La catul al doilea... era un vast salon de primire. VLAHUȚĂ, O. AL. II 83. Într-o baracă vastă... stau toți în picioare. CARAGIALE, O. III 22. ◊ (În construcții figurate) Stau neclintiți în fața plăcii Cei cinci eroi și marii munți Și tot imperiul vast al păcii Și urșii mari și mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 121. ◊ (Rar, despre abstracte) Cîteva zile trăise o viață necunoscută și vastă pentru care soarele răsărea prea tîrziu și asfințea prea devreme. C. PETRESCU, R. DR. 92. Am constatat la dînsul o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vîrsta lui. CARAGIALE, O. VII 213. De ce boala și moartea să fie partea voastră, Cînd ei în bogăția cea splendidă și vastă Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri. EMINESCU, O. I 59.

VÎȘCA, vîșc, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62. Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121. Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, V_I 505. ◊ A forfoti. Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170. 2. Fig. A crîcni, a cîrti, a murmura. Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, V_II 14. – Variantă: vîșcăi (C. PETRESCU, O. P. II 128) vb. IV.

VÎȘCĂI vb. IV v. vîșca.

VAST, -Ă adj. Întins, de dimensiuni foarte mari, de mari proporții. ♦ Complex; care se extinde în multe domenii. [< fr. vaste, it. vasto, lat. vastus].

VAST, -Ă adj. de dimensiuni, de proporții foarte mari; întins, larg. ◊ spațios. ◊ care se extinde în multe domenii; complex, bogat. (< fr. vaste, lat. vastus)

VAST, vastă (vaști, vaste) 1) (despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care este de dimensiuni extrem de mari; foarte întins; imens. 2) (despre construcții) Care este de proporții foarte mari; cu mult spațiu; spațios. Catedrală vastă. Sală vastă. 3) Care depășește cu mult strictul necesar sau un nivel obișnuit. Cunoștințe vaste. Cultură vastă. 4) Care se impune prin număr, cantitate. Un grup vast de copii. /<fr. vaste, lat. vastus

vast a. 1. care este de o foarte mare întindere: șesuri vaste; bogăția cea splendidă și vastă Em.; fig. proiecte vaste; 2. care îmbrățișează multe lucruri: spirit vast.

*vast, -ă adj. (lat. vastus, devastat, imens). Întins, imens: vastu ocean. Fig. Colosal, nemărginit: proĭect vast, cultură vastă.

vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n’are’ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377).

vast adj. m., pl. vaști; f. vastă, pl. vaste

vâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 2 sg. vâști, 3 vâșcă; conj. prez. 1 sg. să vâșc, 3 să vâște

vast adj. m., pl. vaști; f. vastă, pl. vaste

vâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vâșcă; conj. prez. 3 să vâște

vast adj. m., pl. vaști; f. sg. vastă, pl. vaste

vâșca vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 3 sg. și pl. vâșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. vâște

vast s. m. – 1. Pumn, mînă. – 2. Lovitură de pumn. Țig. vast (Graur 194; Juilland 179). Cuvînt de argou, der. văstui, vb. (a pălmui); văstuială, s. f. (bătaie).

vîșca (-c, at), vb. – A se mișca, a face o mișcare. – Var. vîșcîi. Creație expresivă, cf. fîșcîi (Scriban se gîndește la o legătură cu mișca, care nu pare probabilă).

a cardi un vast expr. (intl.) a lovi cu pumnul.

a da cu vastu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.

vast, vasturi s. n. (intl.) buzunar cu bani.

VAST adj. 1. v. nemărginit. 2. v. întins. 3. întins, larg, spațios. (Bulevarde ~.) 4. cuprinzător, enciclopedic, universal. (Cunoștințe ~; spirit ~.) 5. v. bogat.

VÂȘCA vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa, foi, forfoti, frământa, furnica, mișca, mișui, mișuna, muta, roi, urni, viermui.

VAST adj. 1. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, (livr.) incomensurabil. (De proporții ~.) 2. cuprinzător, întins, larg, mare, (înv. și reg.) mereu, (înv.) desfătat. (Un spațiu ~.) 3. întins, larg, spațios. (Bulevarde ~.) 4. cuprinzător, enciclopedic, universal. (Cunoștințe ~; spirit ~.) 5. bogat, întins, mare. (Are o ~ experiență.)

vîșca vb. v. AGITA. CLĂTINA. CLINTI. COLCĂI. DEPLASA. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘCA. MIȘUI. MIȘUNA. MUTA. ROI. URNI. VIERMUI.

Vast ≠ limitat, redus