3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vacanta vb. I. tr. A face ca un post, o funcție etc. să fie vacante. • prez.ind. -ez. /vacant + -a.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

VACÁNȚIE s. f. v. vacanță.

VACÁNȚIE s. f. v. vacanță.

vacant, ~ă a [At: PLEȘOIANU, T. II, 202/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr vacant, fr vacans, ~ntis] 1 (D. posturi2, funcții, demnități etc.) Care nu are titular Si: liber. 2 (Îvr; d. preoți) Care nu are parohie. 3 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) Care nu este ocupat. 4 (Asr; d. terenuri, locuri etc.) De care se poate dispune. 5 (Îvr; d. intervale de timp) Liber. 6 (Jur; d. succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de succesori.

vacanță sf [At: EUSTATIEVICI, I. 63/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat vacantia, fr vacance, it vacanza] 1 Întrerupere legală a activității școlare sau universitare la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii Si: (înv) vacație1 (1), (îrg) ferii. 2 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (1) Si: (înv) vacație1 (2), (îrg) ferii. 3 Întrerupere legală (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ pentru un interval (determinat) de timp Si: (rar) vacație1 (3). 4 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (3) Si: (rar) vacație1 (4). 5 Concediu (1) acordat unui salariat. 6 Perioadă determinată de timp cât durează concediul (1) unui salariat. 7 (Fam; îe) A fi (sau a arăta) (ca) moartea în ~ A arăta rău. 8 (Îae) A fi urât (și slab). 9 Starea a ceea ce este vacant (1) Si: (înv) vacație1 (5). 10 Funcție publică (de rang înalt) fără titular Si: (înv) vacație1 (6). 11 Interval de timp în care un o funcție publică (de rang înalt) rămâne vacantă (1) Si: (înv) vacație1 (7).

vacant, -ă adj. 1 (despre posturi, funcții, demnități etc.) Care nu are titular, care nu este ocupat de nimeni; liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant (CAR.). 2 (jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de succesori. • pl. -ți, -te. /<fr. vacant, lat. vacans, -ntis <vacare „a fi gol, liber”.

vacanță s.f. I 1 Întrerupere a procesului de învățămînt la sfîrșitul unui trimestru, semestru sau al unui an de studii; perioadă determinată de timp cît durează această întrerupere. Vacanța de vară e cea mai lungă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2 Întrerupere (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ etc. pentru un interval (determinat) de timp. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. 3 (fiz.) Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. II Starea a ceea ce este vacant. • pl. -e. și (înv.) vacanție s.f. /<lat. vacantĭa, -ium, fr. vacance, it. vacanza.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.

VACÁNȚIE, vacanții, s. f. V. vacanță.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre un post, o funcție etc.) Care este fără titular, care nu este ocupat de nimeni; neocupat, liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII 202. El fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alergînd la tronul Franței, rămas vacant. HASDEU, I. V. 194. Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică... Pe la toate ministerele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant. ALECSANDRI, T. I 376. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este deschis și nereclamat de moștenitori.

VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Repaus acordat elevilor și studenților, pe un anumit interval (în timpul verii sau al iernii). Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148. A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53. ♦ Concediu. Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183. 2. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90. Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230. – Variantă: (învechit) vacánție (CREANGĂ, O. A. 84, ALECSANDRI, S. 146, KOGĂLNICEANU, S. 41) s. f.

VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].

VACÁNȚĂ s.f. 1. Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [< fr. vaccance, it. vacanza].

VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)

VACÁNȚĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea. ◊ timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ◊ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. (< fr. vaccance, it. vacanza)

vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant.

vacanță f. 1. timpul cât un loc nu e ocupat: vacanța unei catedre; 2. timp când școalele și tribunalele nu funcționează.

*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant.

arată toate definițiile

Intrare: vacanta
vacanta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vacant
vacant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacant
  • vacantul
  • vacantu‑
  • vacantă
  • vacanta
plural
  • vacanți
  • vacanții
  • vacante
  • vacantele
genitiv-dativ singular
  • vacant
  • vacantului
  • vacante
  • vacantei
plural
  • vacanți
  • vacanților
  • vacante
  • vacantelor
vocativ singular
plural
Intrare: vacanță
vacanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacanță
  • vacanța
plural
  • vacanțe
  • vacanțele
genitiv-dativ singular
  • vacanțe
  • vacanței
plural
  • vacanțe
  • vacanțelor
vocativ singular
plural
vacanție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacanție
  • vacanția
plural
  • vacanții
  • vacanțiile
genitiv-dativ singular
  • vacanții
  • vacanției
plural
  • vacanții
  • vacanțiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vacant

  • 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: disponibil (adj.) liber (adj.) neocupat antonime: ocupat 3 exemple
    exemple
    • Locul de vicepreședinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII 202.
      surse: DLRLC
    • El fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alergînd la tronul Franței, rămas vacant. HASDEU, I. V. 194.
      surse: DLRLC
    • Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică... Pe la toate ministerele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant. ALECSANDRI, T. I 376.
      surse: DLRLC
  • 2. științe juridice (Despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

vacanță vacanție

  • 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: săbășag 2 exemple
    exemple
    • Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148.
      surse: DLRLC
    • A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Concediu de odihnă (acordat unui salariat).
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: concediu un exemplu
      exemple
      • Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183.
        surse: DLRLC
  • 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • diferențiere Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant.
      surse: DN
    • 2.1. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
      exemple
      • Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90.
        surse: DLRLC
      • Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230.
        surse: DLRLC
  • 3. fizică Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
    surse: MDN '00 sinonime: lacună

etimologie: