săbășag sn [At: CADE / V: ~ăceag, ~ădș~, ~ătș~, sloboș~ / Pl: ~uri / E: mg szabadság] (Trs; Mar) 1 Vacanță. 2 Concediu (1). 3 Permisie.

săbăceag sn vz săbășag

săbădșag sn vz săbășag

săbătșag sn vz săbășag

sloboșag sn vz săbășag

săbășag (-guri), s. n. – (Maram.) Libertate. Mag. szabadság (Candrea).

SĂBĂȘAG s. v. concediu, învoire, permisie, vacanță.

săbășag s. v. CONCEDIU. ÎNVOIRE. PERMISIE. VACANȚĂ.

săbăceag, săbăceaguri, (săbășag), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Concediu militar; permisie: „Căpitane, domnuț drag, / Dă-mi o lună săbăceag” (Papahagi, 1925: 182). ♦ (onom.) Săbăceag, nume de familie (8 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). (Trans., Maram.). – Din magh. szabadság „libertate; concediu” (MDA).

săbăceag, -uri, (săbășag), s.n. – (mil.) Concediu militar; permisie: „Căpitane, domnuț drag, / Dă-mi o lună săbăceag” (Papahagi 1925: 182). – Din magh. szabadság.