vacanță s.f. I 1 Întrerupere a procesului de învățămînt la sfîrșitul unui trimestru, semestru sau al unui an de studii; perioadă determinată de timp cît durează această întrerupere. Vacanța de vară e cea mai lungă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2 Întrerupere (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ etc. pentru un interval (determinat) de timp. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. 3 (fiz.) Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. II Starea a ceea ce este vacant. • pl. -e. și (înv.) vacanție s.f. /<lat. vacantĭa, -ium, fr. vacance, it. vacanza.