18 definiții pentru concediu congediu

concédiu sn [At: STAMATI, D. / V: ~nged~, (înv) ~ngédie sf (pop) ~céd, ~cét1, ~cétie sf / Pl: -ii / E: it congedo, fr conge] 1 Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă, primind, pentru tot acest interval, remunerația bănească cuvenită Și: vacanță, (iuz) slobozenie. 2 (Îs) ~ medical Intervalul de timp în care salariații lipsesc, cu aviz medical, de la locul de muncă și în care sunt remunerați. 3 (Înv) Învoire. 4 (Frm; iuz; îe) A-și lua ~ A-și lua rămas-bun 5 (Îae) A pleca în vacanță.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită. Concediu de odihnă. Concediu medical. [Var.: (înv.) congédiu s. n.] – Cf. fr. congé.

CONCÉDIU, concedii, s. n. Drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de Ia serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc., primind în acest interval toate drepturile care li se cuvin. V. vacanță. Concediu de odihnă. Concediu medical. Concediu de studii. – Variantă: (învechit) congédiu (CARAGIALE, O. VII 262, CONTEMPORANUL, VIII 288) s. n.

CONGÉDIU s. n. v. concediu.

concédiu [diu pron. dĭu] s. n., art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (-di-i-)

concédiu s. n. [-diu pron. -dĭu], art. concédiul; pl. concédii, art. concédiile (sil. -di-i-)

CONCÉDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~?)

CONCÉDIU s. n. interval de timp în care angajații sunt scutiți, în temeiul legii, de a presta muncă. (<concedia, după fr. congé)

CONCÉDIU ~i n. Perioadă de timp în care salariații sunt scutiți în mod legal de muncă, fiind remunerați în mod corespunzător. ~ de odihnă. ~ medical. [Sil. -ce-diu] /<fr. congé

concediu n. 1. permisiune de a se retrage sau de a lipsi: concediu de o lună; 2. act prin care un chiriaș sau un proprietar declară încetarea șederii într’o casă.

*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.

*congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s'a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCÉDIU s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășág, (înv.) slobozénie. (Are un ~ de o lună.) 2. vacanță. (Unde pleci în ~ ?)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție.

Intrare: concediu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concediu concediul
plural concedii concediile
genitiv-dativ singular concediu concediului
plural concedii concediilor
vocativ singular
plural
congediu
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular congediu congediul
plural congedii congediile
genitiv-dativ singular congediu congediului
plural congedii congediilor
vocativ singular
plural