2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este limpede, clar, evident. – V. vădi.

vădit2, ~ă [At: AETHIOPICA, 31r/23 / V: (înv) vedit / Pl: ~iți, ~e / E: vădi] 1 a (Înv; d. oameni) Care este demascat (3). 2 a (Înv; d. oameni) Ale cărui fapte au fost dezvăluite. 3 a (Înv; d. oameni) A cărui vinovăție a fost dovedită (cu probe). 4 a Ușor de observat. 5 a Ușor de înțeles Si: clar (12), limpede, lămurit. 6 a Care se impune conștiinței cu o certitudine absolută Si: evident (2), manifest, indiscutabil, (înv) vegheat2 (5). 7 av În mod cert. 8 av În mod ostentativ 9-10 av, a (În mod) vizibil (1).

vădit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v /31 / Pl: ? / E: vădi] (Îvr) 1 Punere în evidență. 2 Manifestare.

vădit, -ă adj. 1 Care se poate observa sau înțelege (cu ușurință); care se impune prin claritate; care nu poate fi pus la îndoială. Unul e-n stare să tăgăduiască celuilalt cele mai vădite merite (CAR.) ♦ Care se manifestă, se exprimă în mod categoric, evident. Vorbele lui sînt influențate în mod vădit de cele întîmplate.(adv.) În mod clar, evident, neîndoielnic; în mod ostentativ, manifest. Generalul se arătă vădit satisfăcut (BRĂ.). 2 Care se percepe cu ajutorul văzului; care se poate vedea (cu ușurință); vizibil. Pieptul plin, vădită taină, Ți-l ascunzi sub larga haină (COȘB.). ◊ (adv.) Doamna brună, cu profil vădit armenesc (CĂL.). 3 (înv.; despre oameni) Ale cărui fapte au fost date în vileag, dovedite; care este demascat • pl. -ți, -te. și (înv.) vedit, -ă adj. /v. vădi.

VĂDÍT, -Ă, vădiți, -te, adj. Care este limpede, evident, dat pe față, dovedit. Craiul voia pace cu padișahul, și nu se cădea ca un sfetnic, față de toată lumea, să facă un legămînt prea vădit. SADOVEANU, O. VII 97. Cu vădită nemulțumire, oaspete meu își luă rămas bun. C. PETRESCU, S. 177. Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. CR. II 20. ♦ (Adverbial) În mod clar, lămurit. Pe mine reclama m-a interesat întotdeauna, încearcă Oanță să-i explice, vădit încurcat. SAHIA, N. 104. Vădit jicnită de aluzia mea, Magda se dusese. HOGAȘ, M. N. 31. Trăsura cea fină și amară dimprejurul gurii lui se adînci vădit. EMINESCU, N. 71.

VĂDÍT1, vădită (vădiți, vădite) Care se vede dintr-o dată; care se observă la prima vedere; evident. /v. a (se) vădi

VĂDÍT2 adv. Cu claritate; limpede. /v. a (se) vădi

vădít, -ă adj. din vedit, d. a se vedĭ. V. vedesc). Evident, învederat: lucru vădit. Adv. Vădit că e așa!

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. A face să fie evident, a dovedi, a demonstra, a arăta. ♦ A da pe față, a denunța, a demasca. – Din sl. vaditi.

vădi [At: PSALT. 235 / V: (îrg) vedi, (îvr) văidi / Pzi: ~desc / E: vsl вадити] 1 vt (Înv) A acuza (1). 2 vt (Înv) A dezvălui (1) (faptele cuiva). 3 vt (Înv) A demasca (3). 4 vt (Înv) A dovedi cu probe vinovăția cuiva. 5 vt (Înv) A calomnia. 6 vt (Înv) A denunța (1). 7 vt (Înv) A trăda. 8 vt A pedepsi. 9 vt A mustra1. 10-11 vtr A fi sau a face să fie evident. 12-13 vtr A (se) face simțit, cunoscut Si: a (se) arăta, a (se) manifesta. 14 vt A expune privirilor (scoțând în evidență) Si: a etala (2).

vădi vb. IV. 1 tr., refl. A fi sau a face să fie evident, a (se) face simțit, cunoscut; a (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) exprima. Vădeau, la masă, cugetele, educațiile și apucăturile cele mai felurite (GAL.). ◊ (refl. pas., refl.) Să așteptăm pînă ce dușmanii singuri se vor vădi la lumină (SADOV.). 2 tr. A lăsa să se vadă, a expune privirilor (scotínd în evidență). Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea (EMIN.). 3 tr. (înv.) A acuza, a învinui; a dezvălui (faptele unei persoane), a dovedi (cu probe) vinovăția unei persoane; a denunța, a trăda. Acesta... nu era vădit de dușman al nostru (BĂLC.). & (refl.) Te vădești din cele ce zici cum că n-ai avut dragoste (AETHIOPICA). ♦ A pedepsi; a dojeni, a mustra. Nu mă vădi, Doamne, -n vreme de mînie (DOS.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche ваднтн.

VĂDÍ, vădesc, vb. IV. Tranz. 1. A face să se vadă, să fie evident; a pune în evidență, a dovedi, a arăta. Viața industrială o vădeau coșurile înalte ale fabricilor și uzinelor. STANCU, U.R.S.S. 177. Mîinile ei desfăcură pachetul și afișe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. ANGHEL, PR. 120. Ochii, spălăciți și leneși, vădeau o minte somnoroasă. HOGAȘ, M. N. 32. Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. EMINESCU, O, IV 355. ◊ Refl. Să dai dascălului meu răsplata după cele ce se vor vădi. SADOVEANU, D. P. 23. 2. (Cu privire la persoane) A da de gol, a da pe față, a denunța. Înțelese că nu-i bine să-l vădească în acel loc față cu toți. SADOVEANU, Z. C. 260. ◊ Refl. Eu fusei pricina de se vădi vătavul. NEGRUZZI, S. II 236.

A VĂDÍ ~ésc tranz. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenția. 2) (persoane) A arăta așa cum este; a da pe față; a da de gol; a trăda; a destăinui. /<sl. vaditi

A SE VĂDÍ mă ~ésc intranz. A se face văzut; a ieși la iveală; a se releva. /<sl. vaditi

vădì v. 1. a ieși la lumină, a se face cunoscut: o să se vădească nelegiuitul păcat PANN; 2. a denunța: să nu mă vădești ISP. [Slav. VADITI, a pârî, a bănui].

2) vădésc v. tr. (vsl. vaditi, a acuza, de unde și ung. vádolni, a acuza, văd, acuzațiune. V. vadnic și sfădesc). Vechĭ. Calomniez. Denunț, pîrăsc, acuz, daŭ de gol.

vedésc și (ob.) vădésc v. tr. (vsl. vesti-vedon, a duce [de ex., la lumină] și infl. de vădesc 2 saŭ și fără asta, ca năvădesc. V. do-, ne- și răz-vedesc). Scot, arăt: pe cînd roĭbu păștea, Ĭon vădea azima, plosca și mĭelu fript, lelița se vădea pintre stejarĭ (Tel. VR. 1911, 10, 7). Fig. Scot în evidență (în relief), dovedesc: a vădi dreptatea. V. refl. Acest geograf se vedește că greșește (Tkt); a trebuit să vie războĭu ca să se vedească asta (Șez. 30, 201). V. vădit, evidențiez. corectată

arată toate definițiile

Intrare: vădit
vădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vădit
  • văditul
  • văditu‑
  • vădi
  • vădita
plural
  • vădiți
  • vădiții
  • vădite
  • văditele
genitiv-dativ singular
  • vădit
  • văditului
  • vădite
  • văditei
plural
  • vădiți
  • vădiților
  • vădite
  • văditelor
vocativ singular
plural
Intrare: vădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vădi
  • vădire
  • vădit
  • văditu‑
  • vădind
  • vădindu‑
singular plural
  • vădește
  • vădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vădesc
(să)
  • vădesc
  • vădeam
  • vădii
  • vădisem
a II-a (tu)
  • vădești
(să)
  • vădești
  • vădeai
  • vădiși
  • vădiseși
a III-a (el, ea)
  • vădește
(să)
  • vădească
  • vădea
  • vădi
  • vădise
plural I (noi)
  • vădim
(să)
  • vădim
  • vădeam
  • vădirăm
  • vădiserăm
  • vădisem
a II-a (voi)
  • vădiți
(să)
  • vădiți
  • vădeați
  • vădirăți
  • vădiserăți
  • vădiseți
a III-a (ei, ele)
  • vădesc
(să)
  • vădească
  • vădeau
  • vădi
  • vădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vădit

  • 1. adesea adverbial Care este limpede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: clar dovedit evident limpede attach_file 6 exemple
    exemple
    • Craiul voia pace cu padișahul, și nu se cădea ca un sfetnic, față de toată lumea, să facă un legămînt prea vădit. SADOVEANU, O. VII 97.
      surse: DLRLC
    • Cu vădită nemulțumire, oaspete meu își luă rămas bun. C. PETRESCU, S. 177.
      surse: DLRLC
    • Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. CR. II 20.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În mod clar, lămurit. Pe mine reclama m-a interesat întotdeauna, încearcă Oanță să-i explice, vădit încurcat. SAHIA, N. 104.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vădit jicnită de aluzia mea, Magda se dusese. HOGAȘ, M. N. 31.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Trăsura cea fină și amară dimprejurul gurii lui se adînci vădit. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vădi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vădi

  • 1. A face să fie evident.
    exemple
    • Viața industrială o vădeau coșurile înalte ale fabricilor și uzinelor. STANCU, U.R.S.S. 177.
      surse: DLRLC
    • Mîinile ei desfăcură pachetul și afișe vechi, strînse de o jumătate de veac, apăreau... ca să vădească mai bine drepturile ei. ANGHEL, PR. 120.
      surse: DLRLC
    • Ochii, spălăciți și leneși, vădeau o minte somnoroasă. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC
    • Păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. EMINESCU, O, IV 355.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Să dai dascălului meu răsplata după cele ce se vor vădi. SADOVEANU, D. P. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: