2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâltori v vz vâltura

VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. *voltoria (< volutus).

VULTOÁRE s. f. v. vâltoare.

VULTOÁRE s. f. v. vâltoare.

vâltoare sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 211/1 / V: (pop) vul~, (înv) ultoare, (reg) hol~, hulbo~, hult~, vol~, vuut~ sf, ~tur, vultor (Pl: vultori) sn / Pl: ~ori / E: ml *voltoria <volutus] 1 Loc adâncit în albia unui râu unde apa formează vârtejuri (1) Si: bulboană, volbură (2), (îrg) vifor (2), (reg) bulboacă, vâlvă2. 2 Vârtej (1) (format de apă în locul adâncit din albia unui râu). 3 (Pex) Învolburare de valuri. 4 (Îrg) Vijelie (1). 5 (Rar) Loc mlăștinos. 6 (Mun; Trs) Cascadă (1). 7 (Fig) Neliniște sufletească. 8 (Fig) Stare de efervescență colectivă. 9 (Fig) Tumult (1). 10 (Îvr) Forță (a lui Dumnezeu). 11 Bazin amenajat sub o cădere de apă, în care țesăturile se dau la piuă sau se spală. 12 (Pex) Piuă rudimentară acționată de căderea unei ape. 13 Scoc (la moară). 14 (Reg) Crescătorie de pești. 15 (Reg; îf vâltur) Sul de lemn pe care se înfășoară urzeala. 16 Scânteiere. 17 Lumină strălucitoare. 18 (Mol; îf ultoare) Fumar. 19 (Mar) Dans popular executat de flăcăi în ziua de Paști. 20 Melodie după care se execută vâltoarea (19).

vultoare sf vz vâltoare

VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. voltoria (< volutus).

VÎLTOÁRE, vîltori, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Clocot, frămîntare de valuri; bulboană. Zările se desfac largi într-o parte și alta, vîltoarea apelor se liniștește. BOGZA, C. O. 376. Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi, Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. Ici apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori, colo se umflă, se burdușește, și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. ◊ Fig. (îmbină ideea de adînc, de prăpastie și totodată de frămîntare, de agitație) Le căzuseră toți feciorii... în vîltoarea morții, care a bîntuit lumea asta. SADOVEANU, P. M. 40. Pe urmă, se smulgea și cobora la datoria sa; îl absorbea vîltoarea altei zile. C. PETRESCU, A. 379. Lipsit de experiență, bun, blînd... a fost apucat de vîltoarea vieții bucureștene. GHEREA, ST. CR. III 126. ♦ (Regional) Piuă pentru țesăturile de lînă. 2. Fig. Zarvă, tulburare. Am auzit glasuri și s-a petrecut vîltoare. VORNIC, P. 68. ♦ Vîrtej, învolburare. O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. REBREANU, R. II 107. 3. (Regional) Vijelie. Venit-o vîntu’ Răsturnînd pămîntu’ Și-a adus vîltorile. MARIAN, INS. 453. – Variantă: vultoáre (DUNĂREANU, CH. 240) s. f.

VÎLTORÁ vb. I v. vîltori.

VÎLTORÍ, vîltoresc, vb. IV. Tranz. A învîrteji, a învolbura. Se simțea... ca o frunză pe care vîntul o vîltorește cum îi place. REBREANU, I. 51. – Variantă: vîltora vb. I.

VULTOÁRE s. f. v. vîltoare.

VÂLTOÁRE ~óri f. 1) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; bulboană; vâlvoare. 2) fig. Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /<lat. voltoria

vultoare f. 1. locul unde se învârtește apa: șioiul îi dă în vultoare ISP.; 2. adâncitură ce face apa din jos de moară: s’a oprit la o vultoare la marginea unui sat PANN. [Lat. *VOLTORIA (din VOLVERE); v. volbură].

vultoáre și vîltoáre f., pl. orĭ (lat. *voltoria îld. volutoria, d. volvere, volutum, a rostogoli, de unde și voltă, înrudit cu Moldova, care e numit ce Cehĭ Vltava, din răd. slavă bĭlt, vĭlt, mĭlt, mĭld [Bern. 1, 118]. Decĭ Moldova, Vltava sînt rîurĭ volburoase. V. și Arh. 29, 476). Anafor, vîrtej de apă. – Și hultoare (Mold.) și înv-. V. bulboană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâltorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 să vâltoreáscă

vâltorí vb., ind. prez. 3 sg. vâltoréște, imperf. 3 sg. vâltoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. vâltoreáscă

vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri

vâltoáre s. f., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri

arată toate definițiile

Intrare: vâltori
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâltori
  • vâltorire
  • vâltorit
  • vâltoritu‑
  • vâltorind
  • vâltorindu‑
singular plural
  • vâltorește
  • vâltoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâltoresc
(să)
  • vâltoresc
  • vâltoream
  • vâltorii
  • vâltorisem
a II-a (tu)
  • vâltorești
(să)
  • vâltorești
  • vâltoreai
  • vâltoriși
  • vâltoriseși
a III-a (el, ea)
  • vâltorește
(să)
  • vâltorească
  • vâltorea
  • vâltori
  • vâltorise
plural I (noi)
  • vâltorim
(să)
  • vâltorim
  • vâltoream
  • vâltorirăm
  • vâltoriserăm
  • vâltorisem
a II-a (voi)
  • vâltoriți
(să)
  • vâltoriți
  • vâltoreați
  • vâltorirăți
  • vâltoriserăți
  • vâltoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vâltoresc
(să)
  • vâltorească
  • vâltoreau
  • vâltori
  • vâltoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâltora
  • vâltorare
  • vâltorat
  • vâltoratu‑
  • vâltorând
  • vâltorându‑
singular plural
  • vâltorea
  • vâltorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâltorez
(să)
  • vâltorez
  • vâltoram
  • vâltorai
  • vâltorasem
a II-a (tu)
  • vâltorezi
(să)
  • vâltorezi
  • vâltorai
  • vâltorași
  • vâltoraseși
a III-a (el, ea)
  • vâltorea
(să)
  • vâltoreze
  • vâltora
  • vâltoră
  • vâltorase
plural I (noi)
  • vâltorăm
(să)
  • vâltorăm
  • vâltoram
  • vâltorarăm
  • vâltoraserăm
  • vâltorasem
a II-a (voi)
  • vâltorați
(să)
  • vâltorați
  • vâltorați
  • vâltorarăți
  • vâltoraserăți
  • vâltoraseți
a III-a (ei, ele)
  • vâltorea
(să)
  • vâltoreze
  • vâltorau
  • vâltora
  • vâltoraseră
Intrare: vâltoare
vâltoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâltoare
  • vâltoarea
plural
  • vâltori
  • vâltorile
genitiv-dativ singular
  • vâltori
  • vâltorii
plural
  • vâltori
  • vâltorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vultoare
  • vultoarea
plural
  • vultori
  • vultorile
genitiv-dativ singular
  • vultori
  • vultorii
plural
  • vultori
  • vultorilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâltori vâltora

etimologie:

vâltoare vultoare

  • 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bulboacă bulboană volbură vâlvoare 6 exemple
    exemple
    • Zările se desfac largi într-o parte și alta, vîltoarea apelor se liniștește. BOGZA, C. O. 376.
      surse: DLRLC
    • Oltule cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi, Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143.
      surse: DLRLC
    • Ici apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori, colo se umflă, se burdușește, și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. II 115.
      surse: DLRLC
    • figurat Le căzuseră toți feciorii... în vîltoarea morții, care a bîntuit lumea asta. SADOVEANU, P. M. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe urmă, se smulgea și cobora la datoria sa; îl absorbea vîltoarea altei zile. C. PETRESCU, A. 379.
      surse: DLRLC
    • figurat Lipsit de experiență, bun, blînd... a fost apucat de vîltoarea vieții bucureștene. GHEREA, ST. CR. III 126.
      surse: DLRLC
    • 1.1. regional Piuă pentru țesăturile de lână.
      surse: DLRLC sinonime: piuă
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Venit-o vîntu’ Răsturnînd pămîntu’ Și-a adus vîltorile. MARIAN, INS. 453.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Agitație zgomotoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tulburare zarvă învălmășeală un exemplu
    exemple
    • Am auzit glasuri și s-a petrecut vîltoare. VORNIC, P. 68.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • O vîltoare de scîntei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. REBREANU, R. II 107.
        surse: DLRLC

etimologie: