vîltoare s.f. 1 Loc adîncit în albia unui rîu, unde apa formează vîrtejuri; vîrtej format de apă în acest loc; bulboană, vîlvoare, volbură, (reg.) bulboacă. Suind pe firul apei zbuciumate, Pînă acolo unde-n lung șuvoi Viitoarea urlătoarelor se zbate (LAB.). 2 Fig. (de obicei cu determ. în gen. care arată felul, natura) (Stare de) agitație, chin, frămîntare, zbucium; tulburare, tumult. Ca să mă amețesc, mă aruncai în viitoarea vieții de petrecere (M. I. CAR.). 3 (reg.) Vijelie. 4 (reg.) Bazin amenajat sub o cădere de apă, în care țesăturile se dau la piuă sau se spală. • pl. -ori. și (pop.) vultoare s.f. /lat. *voltorĭa <*voltus, part. lui volvere.