19 definiții pentru vâlvoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂLVOARE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoare s. f.] – Cf. vâlvă.

vâlvoare sf [At: ANTIM, ap. TDRG / V: vul~ / Pl: ~ori / E: ns cf vâlvă1] 1 Vâlvătaie (1-2). 3 (Îla) De ~ Roșu aprins. 4 (Fig; îal) Înflăcărat. 5 (Îla) În ~ sau (~ori) Aprins2 (1). 6 (Fig; îal) Înfierbântat. 7 Lumină roșiatică, incandescentă. 8 Fascicul de lumină. 9 Dogoare (1). 10 (Fig) Ardoare (1). 11 Pasiune puternică.

VÂLVOARE, vâlvori, s. f. Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoare s. f.] – Cf. vâlvă.

VÂLVOARE ~ori f. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. /Din vâlvă

VULVOARE s. f. v. vâlvoare.

vîlvoare s.f. 1 Vîlvătaie. Uneori cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol (ODOB.). ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. Steaua Ciobanului părea a-și crește vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii (SADOV.). 2 Vîrtej de apă; viitoare, volbură. • pl. -ori. și (pop.) vulvoare s.f. /de la vîlvă.

VÎLVOARE, vîlvori, s. f. 1. Vîlvătaie. Erau în niște poieni ascunse, sub zidăriile prăpăstiilor, unde bătea cu putere, ca o vîlvoare de pojar, asfințitul. SADOVEANU, F. J. 366. Cotoiul scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu. POPESCU, B. III 114. Vîlvoarea focului ce îi încingea, bubuitul și pustiirile tunurilor... amețiră și înspăimîntară pe turci. BĂLCESCU, O. II 43. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. Vîlvoarea roșie de jar lepădat lumina de sub locomotivă. DUMITRIU, N. 98. Soarele încă nu răsărise, dar își creștea vîlvoarea. SADOVEANU, O. A. II 218. Uneori, cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20. 2. Fig. Nenorocire, primejdie grea. V. foc (II 3). Să scape pe Badiul, Că se află la vîlvoare, La vîlvoare, la păs mare. TEODORESCU, P. P. 544. 3. Vîrtej de apă; viitoare, volbură. – Variantă: vulvoare (ALECSANDRI, P. III 622) s. f.

vălvoare f. V. vulvoare. [Dintr’un primitiv vâlvă, flacără ce se agită (de origină necunoscută), de unde vălvătaie, vălvoare, vălvoiu, etc.].

vulvoare f. 1. flacără agitată: o babă tot răscolea vulvoarele BOL.; 2. fig. lucire: luna, mai dând o vulvoare, s’ascunde într’un nor BOL. [V. vălvoare].

vulvoáre și vîlvoáre f., pl. orĭ (lat. *vólvor, -óris, d. se vólvere, a se rostogoli, a se învîrti. V. vultuare și bolboare). Vîlvătaĭe, marĭ flacărĭ, mare grămadă de jaratic; vîlvoare izbucnește (ChN. I, 250), vîlvorile ĭaduluĭ. V. bîlbără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâlvoare (rar) s. f., g.-d. art. vâlvorii; pl. vâlvori

vâlvoare (rar) s. f., g.-d. art. vâlvorii; pl. vâlvori

vâlvoare s. f., g.-d. art. vâlvorii; pl. vâlvori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÎLVOARE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vilvătaie, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Intrare: vâlvoare
vâlvoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvoare
  • vâlvoarea
plural
  • vâlvori
  • vâlvorile
genitiv-dativ singular
  • vâlvori
  • vâlvorii
plural
  • vâlvori
  • vâlvorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulvoare
  • vulvoarea
plural
  • vulvori
  • vulvorile
genitiv-dativ singular
  • vulvori
  • vulvorii
plural
  • vulvori
  • vulvorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâlvoare, vâlvorisubstantiv feminin

  • 1. Pălălaie, vâlvătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Erau în niște poieni ascunse, sub zidăriile prăpăstiilor, unde bătea cu putere, ca o vîlvoare de pojar, asfințitul. SADOVEANU, F. J. 366. DLRLC
    • format_quote Cotoiul scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu. POPESCU, B. III 114. DLRLC
    • format_quote Vîlvoarea focului ce îi încingea, bubuitul și pustiirile tunurilor... amețiră și înspăimîntară pe turci. BĂLCESCU, O. II 43. DLRLC
    • 1.1. Lumină roșiatică, incandescentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vîlvoarea roșie de jar lepădat lumina de sub locomotivă. DUMITRIU, N. 98. DLRLC
      • format_quote Soarele încă nu răsărise, dar își creștea vîlvoarea. SADOVEANU, O. A. II 218. DLRLC
      • format_quote Uneori, cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20. DLRLC
  • 2. figurat Primejdie grea. DLRLC NODEX
    • format_quote Să scape pe Badiul, Că se află la vîlvoare, La vîlvoare, la păs mare. TEODORESCU, P. P. 544. DLRLC
  • 3. Vârtej de apă. DLRLC NODEX
etimologie:
  • cf. vâlvă DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.