2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

utila vt [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr outiller] (C. i. o întreprindere, un atelier, un laborator etc.) A înzestra cu utilajul (1) necesar desfășurării activității în bune condiții Si: a dota (3).

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la laboratoare, ateliere, uzine etc.) A înzestra cu tot utilajul necesar desfășurării procesului de producție. [În sat] o școală cu cîteva săli mari, utilată cu bogat material didactic. STANCU, U.R.S.S. 165.

UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].

UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)

A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

util, ~ă a [At: NEGULICI / V: (îvr) utile ain / A și: util / Pl: ~i, ~e / E: fr utile, lat utilis] 1 Care poate fi utilizat Vz profitabil. 2 Care se poate practica în mod avantajos, satisfăcând o cerință Si: profitabil. 3 (Îlav) În timp ~ Până nu e prea târziu. 4 (Îal) La timp. 5 (D. persoane) Care este de ajutor pentru cineva.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care servește la ceva; folositor, necesar. Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia și bunul său plac, care însă îl împingeau la muncă utilă foarte rar. GALACTION, O. I 114. Spune-mi la ce pot să-ți fiu util. CARAGIALE, O. VII 29. Femeile chiar, ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ◊ (Substantivat) A uni utilul cu frumosul.

UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis].

UTÍL, -Ă adj. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp ~ = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis)

UTÍL ~ă (~i, ~e) și substantival Care satisface o necesitate; cu folos; folositor. Sfat ~. Publicație ~ă. /<fr. utile, lat. utilis

util a. folositor. ║ n. ceea ce este util: a împreuna utilul cu plăcutul.

*útil, -ă adj. (lat. útilis). Folositor. Adv. A lucra util. – Fals utíl (fr. utile).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză

utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză

utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle

utíl adj. m., pl. utíli; f. sg. utílă, pl. utíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

arată toate definițiile

Intrare: utila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • utila
  • utilare
  • utilat
  • utilatu‑
  • utilând
  • utilându‑
singular plural
  • utilea
  • utilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • utilez
(să)
  • utilez
  • utilam
  • utilai
  • utilasem
a II-a (tu)
  • utilezi
(să)
  • utilezi
  • utilai
  • utilași
  • utilaseși
a III-a (el, ea)
  • utilea
(să)
  • utileze
  • utila
  • utilă
  • utilase
plural I (noi)
  • utilăm
(să)
  • utilăm
  • utilam
  • utilarăm
  • utilaserăm
  • utilasem
a II-a (voi)
  • utilați
(să)
  • utilați
  • utilați
  • utilarăți
  • utilaserăți
  • utilaseți
a III-a (ei, ele)
  • utilea
(să)
  • utileze
  • utilau
  • utila
  • utilaseră
Intrare: util
util adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • util
  • utilul
  • utilu‑
  • uti
  • utila
plural
  • utili
  • utilii
  • utile
  • utilele
genitiv-dativ singular
  • util
  • utilului
  • utile
  • utilei
plural
  • utili
  • utililor
  • utile
  • utilelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

utila

  • 1. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • [În sat] o școală cu cîteva săli mari, utilată cu bogat material didactic. STANCU, U.R.S.S. 165.
      surse: DLRLC

etimologie:

util

  • 1. Care poate servi la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: folositor necesar trebuincios attach_file 3 exemple
    exemple
    • Era grozav de leneș... și fără altă regulă de activitate decît fantazia și bunul său plac, care însă îl împingeau la muncă utilă foarte rar. GALACTION, O. I 114.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi la ce pot să-ți fiu util. CARAGIALE, O. VII 29.
      surse: DLRLC
    • Femeile chiar, ieșind din starea de lucruri la care sexul lor este condamnat de prejudecăți, vor lua datinile omului și vor deveni utile societății. BOLINTINEANU, O. 258.
      surse: DLRLC

etimologie: