4 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚRSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa-Mare (sau -Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

ÚRSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa Mare (sau Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

ÚRSĂ, urse, s. f. 1. (În expr.) Ursa-mare = carul mare, v. car2 (I 1). Zice că aceea e ursa-mare, și eu zic că nu e aceea. DELAVRANCEA, O. II 330. Ursa-mică = carul mic, v. car2 (I 1). Mă uitam la ursa-mică. NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Regional) Femela ursului; ursoaică.

URSÍ, ursesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile mistice, mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a destina, a meni, a predestina. Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Poetic) A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. ♦ Intranz. (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.

ÚRSĂ ~e f.: ~a Mare constelație care constă din șapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oiște; Carul Mare. ~a Mică constelație asemănătoare cu cea precedentă, având distanțele dintre stele mai mici; Carul Mic. /<lat. ursa, fr. ourse

A URSÍ ~ésc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viața unei ființe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso

ursă f. 1. ursoaică; 2. nume a două constelațiuni situate aproape de polul boreal, Ursa mare și Ursa mica, a carii ultimă stea e cea polară.

ursì v. a rosti ursita. [Gr. bizantin ORÍZO (aorist ORISA), a hotărî (soarta), a decide (cf. bulg. uresița, ursitoare)].

*úrsă f., pl. e (lat. ursa, ursoaĭcă). Astr. Constelațiunea numită popular car. – Ursele-s două: cea mare și cea mică și-s situate spre nord. Amîndoŭă aŭ cîte șapte stele. În cea mică se află steaŭa polară.

ursésc v. tr. (ngr. orízo, aor. órisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde și bg. orisvam și urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unuĭ copil la naștere: ursitorile ĭ-aŭ ursit o vĭață fericită. – Vechĭ și azĭ în Olt. și Oaș ursez: așa aŭ fost ursate dobitoacele (NPl. Ceaur, 9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!Úrsa-Máre (constelație) s. propriu f., g.-d. Úrsei-Mári

!Úrsa-Mícă (constelație) s. propriu f., g.-d. Úrsei-Míci

ursí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 să urseáscă

ursí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursésc, imperf. 3 sg. urseá; conj. prez. 3 sg. și pl. urseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSA-MÁRE s. v. carul-mare.

arată toate definițiile

Intrare: Ursa-Mare
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mică
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mi
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ursă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursă
  • ursa
plural
  • urse
  • ursele
genitiv-dativ singular
  • urse
  • ursei
plural
  • urse
  • urselor
vocativ singular
plural
Intrare: ursi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursi
  • ursire
  • ursit
  • ursitu‑
  • ursind
  • ursindu‑
singular plural
  • ursește
  • ursiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursesc
(să)
  • ursesc
  • urseam
  • ursii
  • ursisem
a II-a (tu)
  • ursești
(să)
  • ursești
  • urseai
  • ursiși
  • ursiseși
a III-a (el, ea)
  • ursește
(să)
  • ursească
  • ursea
  • ursi
  • ursise
plural I (noi)
  • ursim
(să)
  • ursim
  • urseam
  • ursirăm
  • ursiserăm
  • ursisem
a II-a (voi)
  • ursiți
(să)
  • ursiți
  • urseați
  • ursirăți
  • ursiserăți
  • ursiseți
a III-a (ei, ele)
  • ursesc
(să)
  • ursească
  • urseau
  • ursi
  • ursiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursa
  • ursare
  • ursat
  • ursatu‑
  • ursând
  • ursându‑
singular plural
  • ursea
  • ursați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursez
(să)
  • ursez
  • ursam
  • ursai
  • ursasem
a II-a (tu)
  • ursezi
(să)
  • ursezi
  • ursai
  • ursași
  • ursaseși
a III-a (el, ea)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursa
  • ursă
  • ursase
plural I (noi)
  • ursăm
(să)
  • ursăm
  • ursam
  • ursarăm
  • ursaserăm
  • ursasem
a II-a (voi)
  • ursați
(să)
  • ursați
  • ursați
  • ursarăți
  • ursaserăți
  • ursaseți
a III-a (ei, ele)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursau
  • ursa
  • ursaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Ursa-Mare

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Major). Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua.
    surse: DE sinonime: Carul-Mare

etimologie:

Ursa-Mică

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Minor). Asemănătoare cu Ursa Mare, dar dispusă invers. Steaua sa principală este Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc.
    surse: DE sinonime: Carul-Mic

etimologie:

ursă

  • 1. astronomie livresc (în) sintagmă Ursa-Mare = constelație care constă din șapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oiște; Carul (?)-Mare (?),
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX DAR un exemplu
    exemple
    • Zice că aceea e ursa-mare, și eu zic că nu e aceea. DELAVRANCEA, O. II 330.
      surse: DLRLC
  • 2. astronomie livresc (în) sintagmă Ursa-Mică = constelație asemănătoare cu cea precedentă, având distanțele dintre stele mai mici; Carul (?)-Mic (?).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX DAR un exemplu
    exemple
    • Mă uitam la ursa-mică. NEGRUZZI, S. I 58.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Femela ursului.
    surse: DLRLC DAR sinonime: ursoaică

etimologie:

ursi ursa

  • 1. (În superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: hărăzi meni predestina 5 exemple
    exemple
    • Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28.
      surse: DLRLC
    • Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75.
      surse: DLRLC
    • El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45.
      surse: DLRLC
    • Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277.
      surse: DLRLC
    • poetic A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face cuiva farmece, vrăji.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vrăji
    • 1.2. intranzitiv (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: