umbrea sf vz umbrelă

umbra v vz umbri

umbrelă sf [At: (a. 1796) IORGA, S. D. VIII, 85 / V: (reg) ~rilă, umbrea / Pl: ~le, (reg) ~li / E: fr ombrelle, pad umbră] 1 Obiect destinat să apere de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston Si: (îrg) umbrar (15). 2 (Reg) Obiect care se pune deasupra coșniței de albine ca să o ferească de ploaie sau de arșița soarelui. 3 (Bot; îc) ~-spinoasă Scaiul dracului (Eryngium campestre). 4 (Bot; îc) ~-stelată Ștevie (Astrantia major). 5 (Bot; îvr) Umbelă.

umbri [At: PSALT. 190 / V: (îrg) ~ra (Pzi: ~rez) / Pzi: ~resc / E: umbră] 1-2 vti A face umbră (1) cuiva sau la ceva. 3-4 vti A acoperi cu umbra sa Si: a adumbri (1). 5-6 vti (Înv; fig) A apăra (pe cineva sau ceva). 7-8 vti A destina (1). 9 vr A sta la umbră (1) Si: a se adumbri (3). 10 vr (înv; fig) A se afla în umbră (1). 11 vt A face să devină mai puțin luminat Si: a întuneca. 12 vt (Îvr; îe) A ~ ochii cuiva A scăpa de supravegherea cuiva. 13-14 vri (Reg) A se însera. 15 vt (Fig) A face să pară mai puțin merituos Si: a eclipsa (4). 16 vt (C. i. sentimente, trăiri interioare etc.) A face să slăbească în intensitate. 17 vt (Fig; c. i. vocea) A face să devină lipsit de sonoritate Si: a voala. 18 vr (Îrg; fig) A-și pierde puterea de judecată. 19 vt A da unui lucru o culoare mai închisă Si: a întuneca. 20 vt A acoperi cu umbră (1) o porțiune dintr-un desen, dintr-o pictură etc. 21 vi A face umbre (1) unui desen. 22-23 vtr (Fig; d. ochi, chip) A (se) întrista. 24-25 vir A apărea ca o umbră (35) Si: a se întrezări. 26-27 vir A se contura (3).

umbrilă sf vz umbrelă

UMBRELĂ, umbrele, s. f. 1. Obiect destinat să apere de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pînză circulară, care se întinde și se strînge prin intermediul unor spițe așezate în jurul unui băț. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. CĂLINESCU, E. O. I 46. Îl atingeau umbrelele deschise. C. PETRESCU, Î. II 158. Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela. REBREANU, R. I 43. 2. Umbrar (3). Deasupra băncilor, ca niște mari ciuperci, umbrele de pînză. STANCU, U.R.S.S. 164.

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. A ține, a aduce umbră cuiva sau la ceva, a acoperi cu umbra sa; a adumbri. Cireșii cei bătrîni... umbreau ulița și se umpleau de flori ca de o spumă ușoară. SADOVEANU, E. 114. În drum e o căscioară, Închisă, părăsită; Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. Fă, mă rog, ca, cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84 ◊ (Metaforic) Avea ochii de cărbune aprinși, fruntea umbrită de părul negru și aspru. V. ROM. decembrie 1951, 218. ♦ Intranz. A face umbră, a da umbră. Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. Ce-i aceea ce primăvara mugurește, vara umbrește, toamna hrănește și iarna încălzește? SBIERA, P. 322. 2. Refl. A se adăposti la umbră, a sta la umbră. Aici, pe unde astăzi e numai cîmp, otavă, Umbri-se-vor urmașii sub Roșia-Dumbravă. ALECSANDRI, P. III 234. D-oi muri m-oi tot umbri Cu frunza m-or înveli. TEODORESCU, P. P. 582. Fagilor, umbroșilor, Faceți-mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. 3. Tranz. A da unui lucru o nuanță mai închisă; a întuneca. Abia începuse tuleile bărbei să-i umbrească pelița copilărească. ODOBESCU, S. III 177. ♦ Refl. A căpăta o nuanță mai închisă, a se întuneca. Treptat cîmpul se umbrește sub a brazdelor desime. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Fig. Ochii lui Nuțu se umbriră de jale adevărată. SADOVEANU, M. C. 98. ♦ Intranz. A apărea ca o umbră, ca o linie întunecoasă sau ca o pată de întuneric. Privi lung, lung în zarea întunecată spre piscurile ce abia umbreau la marginea ceriului. MIRONESCU, S. A. 70. ♦ Refl. A se contura. A intrat la Divan gătită cu toate podoabele... I se umbrea linia ființei printre văluri. SADOVEANU, D. P. 111.

UMBRELĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constînd dintr-o bucată de pînză întinsă pe niște arcuri, care se pot strînge în jurul unui baston cu mîner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].

UMBRELĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)

cort-umbrelă s. n. ◊ „Cort-umbrelă. Pentru a înlătura principalul inconvenient al corturilor obișnuite – durata necesară instalării lor – un producător francez de umbrele a conceput un sistem ultrarapid (50 de secunde) de «desfășurare» a cortului după principiul deschiderii umbrelelor.” Sc. 27 IV 78 p. 6. ◊ „Cort-umbrelă. Un cort ce se deschide ca o umbrelă și poate fi instalat mai simplu și mai repede decât cele obișnuite a fost realizat în Franța.” R.l. 5 X 78 p. 6 //din cort + umbrelă, probabil după model fr.//

umbrelă s. f. în sint. adv. sub umbrela (cuiva) Sub protecția (cuiva) ◊ „Ansamblul operațiunilor sub umbrela ONU” R.l. 23 II 93 p. 3. ◊ „Chiar și cei adăpostiți sub umbrela de la Cotroceni au pierdut ceva – respectabilitatea.” ◊ „22” 40/93 p. 1. ◊ „Dnii C. și P. [își dau osteneala] să se instaleze sub altă «umbrelă».” R.l. 16 VI 95 p. 1; v. și Curierul rom. ian-martie 93 p. 12, R.l. internaț. 9 VIII 94 (din engl. under the umbrella, it. sotto l’ombrello; cf. fr. parapluie „protecție, adăpost”; BD 1966)

UMBRELĂ ~e f. Obiect portativ care apără de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză întinsă pe spițe metalice, dispuse în jurul unui ax cu mâner. [G.-D. umbrelei] /<fr. ombrelle

A UMBRI ~esc 1. tranz. 1) A ține în umbră; a adumbri. 2) A face să se umbrească. 2. intranz. 1) A face umbră; a ține umbră. 2) (despre obiecte aflate la depărtare, în semiîntuneric sau după ceva transparent) A se zări nedeslușit; a apărea ca o umbră. /Din umbră

A SE UMBRI mă ~esc intranz. 1) A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai închis la culoare; a se întuneca. S-a umbrit la față de durere. /Din umbră

umbrelă f. mic cort portativ din stofă ușoară ce se poate închide după plac spre a se apăra de ploaie și soare.

umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE].

*umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă¹). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).^[1]

umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare).

umbrelă s. f., g.-d. art. umbrelei; pl. umbrele

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, 3 sg. umbrește, imperf. 1 umbream; conj. prez. 1 sg. să umbresc, 3 să umbrească

umbrelă s. f., g.-d. art. umbrelei; pl. umbrele

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 să umbrească

umbrelă s. f., g.-d. art. umbrelei; pl. umbrele

umbri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 sg. și pl. umbrească

UMBRELĂ s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

UMBRELĂ s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) 2.* (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor.

umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.