opțiuni
  • info

11 definiții pentru cortel (umbrelă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORTEL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

CORTEL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

cortel1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: ~uri / E: cort + -el] (Reg) Umbrelă.

CORTEL, corteluri, s. n. (Mold.) Umbrelă. Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129. Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84.

cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cortel (umbrelă; haină; cartier) (înv., reg.) s. n., pl. corteluri

cortel1 (umbrelă) (înv.) s. n., pl. corteluri/cortele

cortel (umbrelă) s.n., pl. corteluri / cortele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORTEL s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, umbrelă.

cortel s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. UMBRELĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cortel, corteluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.

Intrare: cortel (umbrelă)
cortel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortel
  • cortelul
  • cortelu‑
plural
  • corteluri
  • cortelurile
genitiv-dativ singular
  • cortel
  • cortelului
plural
  • corteluri
  • cortelurilor
vocativ singular —
plural —
cortel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortel
  • cortelul
  • cortelu‑
plural
  • cortele
  • cortelele
genitiv-dativ singular
  • cortel
  • cortelului
plural
  • cortele
  • cortelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cortel, cortelurisubstantiv neutru

  • 1. regional Umbrelă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: umbrelă
    • format_quote Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129. DLRLC
    • format_quote Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84. DLRLC
etimologie:
  • Cort + sufix -el. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.