10 definiții pentru cortel (umbrelă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cortél1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1752 / Pl: ~uri / E: cort + -el] (Reg) Umbrelă.

CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

CORTÉL1, corteluri, s. n. (Reg.) Umbrelă. [Pl. și: cortele] – Cort + suf. -el.

CORTÉL, corteluri, s. n. (Mold.) Umbrelă. Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129. Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84.

cortel n. Mold. umbrelă: sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit. cort mic].

cortél n., pl. e și urĭ (dim. d. cort). Vest. Dulamă, ipîngea, manta cum purtaŭ grăniceriĭ pe la 1850 orĭ cum poartă azĭ țăraniĭ pe la Olt (albă, lungă, cu găitane). Est. Umbrelă. Trans. Găzduire, ospitalitate: ceru cortel peste noapte (Ret. 4, 52). Olt. Cortelu nopțiĭ, valu nopțiĭ. V. contuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cortél1 (umbrelă) (înv.) s. n., pl. cortéluri/cortéle

cortél (umbrelă) s.n., pl. cortéluri / cortéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORTÉL s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș, umbrelă.

cortel s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ. UMBRELĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cortél, cortéluri, s.n. (reg.) 1. (mold.) umbrelă. 2. (munt.) haină bărbătească de lână albă, brodată, cu mâneci din postav alb; antiriu, ipingea. 3. (ard.) gazdă, loc de rămas peste noapte, conac.

Intrare: cortel (umbrelă)
cortel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortel
  • cortelul
  • cortelu‑
plural
  • corteluri
  • cortelurile
genitiv-dativ singular
  • cortel
  • cortelului
plural
  • corteluri
  • cortelurilor
vocativ singular
plural
cortel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortel
  • cortelul
  • cortelu‑
plural
  • cortele
  • cortelele
genitiv-dativ singular
  • cortel
  • cortelului
plural
  • cortele
  • cortelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cortel (umbrelă)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se îndreaptă spre casă să-și pregătească bagajele... manta, galoși și cortel. C. PETRESCU, Î. II 129.
      surse: DLRLC
    • Sub cortelu-i de atlaz îl invită. ALECSANDRI, P. III 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cort + sufix -el.
    surse: DEX '98