13 definiții pentru ușurință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință.

ușurință sf [At: N. COSTIN, LET. II, 47/13 / V: (reg) ușui~ / Pl: ~țe / E: ușor4 + -ință] 1 Greutate (1) mică. 2 Facilitate (1). 3 (Îlav) Cu ~ Fără efort Si: ușor4 (69). 4 Neseriozitate. 5 Pripeală. 6 Superficialitate. 7 (Îlav) Cu ~ Fără frământare Si: calm (7). 8 (Îal) Cu indiferență. 9 (Îal) Cu nepăsare. 10 (Îal) Superficial. 11 (Înv) Ușurare (7). 12 Sprinteneală. 13 Lipsă de apăsare sufletească. 14 Înlesnire în îndeplinirea unui lucra, a unei sarcini etc. 15 (Înv) Naștere.

UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. ◊ Loc. adv. Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (Înv.) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (Înv.) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + suf. -ință.

UȘURÍNȚĂ, ușurințe, s. f. 1. Faptul de a fi ușor (de făcut, de executat); lipsă de greutate, de efort (în îndeplinirea unei munci); facilitate. Nu știu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot să spun că niciodată nu am simțit încă, în adîncul meu, atîta ușurință de lucru. CAMIL PETRESCU, T. II 186. ◊ Loc. adv. Cu (mare sau multă) ușurință = a) ușor, fără efort. Mi-a răspuns romînește, cu mare ușurință. GALACTION, O. I 91. Vioaie, deșteaptă, [Evantia] învățase cu ușurință. BART, E. 103; b) fără frămîntare; calm, cu indiferență, cu nepăsare. Numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atîta ușurință. REBREANU, R. II 99. Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ♦ (Învechit) Faptul de a avea greutate mică. Se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. PANN, P. V. I 9. 2. Neseriozitate, nesocotință. Ce-ai avut, ai risipit cu asemenea ușurință. DUMITRIU, N. 38. ♦ Pripeală; superficialitate. Cîtă ușurință pun oamenii în bănuielile lor! BĂLCESCU, O. II 259. 3. (Învechit) Ușurare, înviorare, întremare, îndreptare (a sănătății). Cuprins de o folositoare sudoare, care după trecire ca de giumătate de ceas i-au adus o mare ușurință. DRĂGHICI, R. 138.

UȘURÍNȚĂ ~e f. Caracter ușor. ◊ Cu ~ a) fără eforturi; b) cu nepăsare; cu indiferență. [G.-D. ușurinței] /ușor + suf. ~ință

ușurință f. 1. însușirea celor ușoare; 2. sprintenie, iuțeală; 3. fig. nestatornicie, nesocotință; 4. greșală făcută din ușurință a minții.

ușurínță f., pl. e. Calitatea de a fi ușor: ușurința pufuluĭ. Fig. Facilitate: ușurința de a călători astăzĭ. Ușurătate, frivolitate, neseriozitate: ușurința unuĭ tînăr. Faptă ușuratică, greșeală făcută din frivolitate: a plăti scump o ușurință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe

ușurínță s. f., g.-d. art. ușurínței; (manifestări) pl. ușurínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘURÍNȚĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (livr.) lejeritate, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. v. îndemânare. 3. v. sprinteneală. 4. v. avantaj. 5. v. superficialitate.

UȘURINȚĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 2. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 3. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 4. avantaj, favoare, înlesnire, privilegiu, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.) 5. superficialitate. (Judecă cu prea multă ~.)

Intrare: ușurință
ușurință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurință
  • ușurința
plural
  • ușurințe
  • ușurințele
genitiv-dativ singular
  • ușurințe
  • ușurinței
plural
  • ușurințe
  • ușurințelor
vocativ singular
plural

ușurință

  • 1. Faptul de a fi ușor (de făcut).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: facilitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu știu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot să spun că niciodată nu am simțit încă, în adîncul meu, atîta ușurință de lucru. CAMIL PETRESCU, T. II 186.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu (multă sau mare) ușurință = fără greutate, fără efort.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mi-a răspuns romînește, cu mare ușurință. GALACTION, O. I 91.
        surse: DLRLC
      • Vioaie, deșteaptă, [Evantia] învățase cu ușurință. BART, E. 103.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Cu (multă sau mare) ușurință = cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atîta ușurință. REBREANU, R. II 99.
        surse: DLRLC
      • Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • Ce-ai avut, ai risipit cu asemenea ușurință. DUMITRIU, N. 38.
      surse: DLRLC
    • Cîtă ușurință pun oamenii în bănuielile lor! BĂLCESCU, O. II 259.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Întremare (a unui bolnav).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întremare înviorare attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuprins de o folositoare sudoare, care după trecire ca de giumătate de ceas i-au adus o mare ușurință. DRĂGHICI, R. 138.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Însușire a unui lucru lipsit de greutate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. PANN, P. V. I 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ușor (1.) + sufix -ință.
    surse: DEX '09 DEX '98