11 definiții pentru întremare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat1 (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat1 (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat1 (6).

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.

întremare f. însănătoșire, reconvalescență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

Intrare: întremare
întremare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremarea
  • ‑ntremarea
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremările
  • ‑ntremările
genitiv-dativ singular
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremării
  • ‑ntremării
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremărilor
  • ‑ntremărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întremare, întremărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi întrema DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.