TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, o organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.

tutela vt [At: LEG. EG. PL. 168 / Pl: ~lez / E: tutelă] A avea pe cineva sau ceva în grijă Si: a ocroti, a patrona, a proteja.

tutelar, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr tutélaire, lat tutelaris] 1 Privitor la tutelă (2). 2 Care aparține unei tutele (3). 3 Care constituie o tutelă (2). 4 Care ocrotește. 5 (Șîs) Organ ~ Organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești care are în subordine o instituție, o organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.) sau care are în dependența sa un teritoriu. 6 (Fig) Care constituie o tutelă (4). 7 (Îs) Autoritate ~ă Organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri.

TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparține unei tutele, care constituie o tutelă; care ocrotește, protejează. ♦ Care are în subordine o instituție, organizație (exercitând atribuții de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.

TUTELA, tutelez, vb. I. Tranz. A avea în grijă; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat să dispună de o formație corală pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.

TUTELAR, -Ă, tutelari, -e, adj. Care se referă la tutelă; p. ext. care ocrotește, protejează. În creațiunea lui Coșbuc doina apare ca un înger tutelar, care petrece pe romîn în toate manifestările importante. GHEREA, ST. CR. III 346. La revedere, scump înger tutelar! Un stol de vise de-aur asupra-ți să coboare. MACEDONSKI, O. II 124.

TUTELA vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].

TUTELAR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administrației de stat sau al organizațiilor obștești avînd în subordine organizații față de care exercită atribuții de organizare, coordonare și control; autoritate tutelară = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].

TUTELA vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)

TUTELAR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris)

A TUTELA ~ez tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă

TUTELAR ~ă (~i, ~e) Care ține de tutelă; propriu tutelei. /<fr. tutélaire, lat. tutelaris

tutelar a, care protejează: înger tutelar.

*tutelár, -ă adj. (lat. tutelaris. Cp. cu clientelar). Jur. Relativ la tutelă: gestiune tutelară. Fig. Apărător, protector: geniu tutelar al cetățiĭ.

tutela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 tutelează; conj. prez. 1 sg. să tutelez, 3 să tuteleze

tutelar adj. m., pl. tutelari; f. tutelară, pl. tutelare

tutela (a ~) vb., ind. prez. 3 tutelează

tutelar adj. m., pl. tutelari; f. tutelară, pl. tutelare

tutela vb., ind. prez. 1 sg. tutelez, 3 sg. și pl. tutelează

tutelar adj. m., pl. tutelari; f. sg. tutelară, pl. tutelare

TUTELA vb. v. patrona.

TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a susține. (Cine ~ această acțiune?)