2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turtea2 sf vz turtel1

turtea1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ele / E: turtă + -ea] (Reg) 1-2 (Șhp) Turtișoară (1-2). 3 Lipie. 4 Turtă (21). 5 (Pan) Rotița de la fus. 6 (Bot; pan) Receptacul. 7 (Bot; pan) Cupulă (la ghindă). 8 (Pan) Floarea cuiului. 9 (Pan) Partea pipei în care se arde tutunul. 10 (Bot; șîc ~-de-munte, ~-oloagă) Turtă (44) (Carlina acaulis). 11 (Bot; și îae) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 12 (Bot; lpl) Cașul-popii (Malva neglecta). 13 (Bot) Ceapă (1) (Allium cepa). 14 (Bot) Păpădie (Taraxacum ojficinale).

turteà f. 1. rotiță de fus; 2. Bot. tătăișă.

turteá și turtícă f., pl. ele (dim. d. turtă saŭ lat. pop. turtĕlla). Rotiță de fus, prisnel? (Unde?). Tătăișă (Trans.).

TURTÍ, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

TURTÍ, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

turti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: turtă] 1-2 vtr A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare, căpătând o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) a (se) plahniți, a (se) târși1 (5-6). 3 vt A strivi (pe cineva sau ceva), accidentând. 4 vt (Pop; pex) A ucide prin strivire sau prin zdrobirea capului. 5 vt (Pfm; fig) A bate pe cineva foarte tare. 6 vt (Pfm; fig) A nimici (pe cineva sau ceva) Si: a distruge. 7 vt (Pfm; fig) A depăși pe cineva în pricepere, cunoștințe etc. 8 vt (Pfm; fig) A învinge pe cineva într-o discuție. 9 vt (Pfm; fig; c. i. bani) A cheltui (7). 10-11 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia Si: a (se) vlăgui, (pop) a (se) blegi. 12-13 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde curajul, elanul Si: a (se) descuraja. 14-15 vtr (Pfm; fig) A (se) îmbăta foarte tare.

TURTÍ, turtesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma (prin lovire, apăsare, tescuire) făcînd să capete o formă lățită ca o turtă; a strivi cu o lovitură (și a ucide). Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. ◊ Expr. A-i turti (cuiva) fesul v. fes.Refl. Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. 3. Refl. Fig. A se muia, a-și pierde vlaga. Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.

A SE TURTÍ mă ~ésc intranz. 1) A pierde forma (prin apăsare, presare, strângere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se îmbăta peste măsură; a se face turtă. /Din turtă

A TURTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se turtească; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apăsa peste măsură, doborând. /Din turtă

turtì v. 1. a face turtă, a lăți prin apăsare; 2. fam. a se îmbăta rău.

turtésc v. tr. (d. turtă). Lățesc pin apesare: mĭ-aĭ turtit fesu (V. fes). Fig. Iron. Prefac în turtă pin bătaĭe: fugĭ de aicĭ, că te turtesc! Zdrobesc pin știință, pin glorie: acest poetastru a fost turtit de un poet. Îmbăt răŭ: vinu cel vechĭ îl turtise.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 să turtească

turtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtésc, imperf. 3 sg. turteá; conj. prez. 3 sg. și pl. turteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURTÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. teși.

TURTÍ vb. v. ameți, blegi, chercheli, îmbăta, moleși, muia, turmenta.

TURTI vb. 1. a stîlci, a strivi, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a teși, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.)

turti vb. v. AMEȚI. BLEGI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. MOLEȘI. MUIA. TURMENTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turteá, turtéle, s.f. (înv.) 1. rotiță de fus. 2. ceapa ciorii; tătăișă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i turti (cuiva) fesul expr. a face (pe cineva) să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie.

turti, turtesc v. r. 1. a-și pierde forțele / energia 2. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta

Intrare: turtea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtea
  • turteaua
plural
  • turtele
  • turtelele
genitiv-dativ singular
  • turtele
  • turtelei
plural
  • turtele
  • turtelelor
vocativ singular
plural
Intrare: turti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turti
  • turtire
  • turtit
  • turtitu‑
  • turtind
  • turtindu‑
singular plural
  • turtește
  • turtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turtesc
(să)
  • turtesc
  • turteam
  • turtii
  • turtisem
a II-a (tu)
  • turtești
(să)
  • turtești
  • turteai
  • turtiși
  • turtiseși
a III-a (el, ea)
  • turtește
(să)
  • turtească
  • turtea
  • turti
  • turtise
plural I (noi)
  • turtim
(să)
  • turtim
  • turteam
  • turtirăm
  • turtiserăm
  • turtisem
a II-a (voi)
  • turtiți
(să)
  • turtiți
  • turteați
  • turtirăți
  • turtiserăți
  • turtiseți
a III-a (ei, ele)
  • turtesc
(să)
  • turtească
  • turteau
  • turti
  • turtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turti, turtescverb

  • 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. DLRLC
    • format_quote Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. DLRLC
    • format_quote Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. DLRLC
    • format_quote figurat Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. DLRLC
    • format_quote Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. DLRLC
    • format_quote Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A strivi pe cineva (accidentând, omorând). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: strivi
      • format_quote Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. DLRLC
  • 2. figurat familiar A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat Distruge, nimici, prăpădi. DLRLC
    • format_quote Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. DLRLC
  • 4. figurat familiar A (se) îmbăta (tare). DEX '09 DEX '98
    sinonime: îmbăta
etimologie:
  • turtă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.