6 definiții pentru turtea
Explicative DEX
turtea1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ele / E: turtă + -ea] (Reg) 1-2 (Șhp) Turtișoară (1-2). 3 Lipie. 4 Turtă (21). 5 (Pan) Rotița de la fus. 6 (Bot; pan) Receptacul. 7 (Bot; pan) Cupulă (la ghindă). 8 (Pan) Floarea cuiului. 9 (Pan) Partea pipei în care se arde tutunul. 10 (Bot; șîc ~-de-munte, ~-oloagă) Turtă (44) (Carlina acaulis). 11 (Bot; și îae) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 12 (Bot; lpl) Cașul-popii (Malva neglecta). 13 (Bot) Ceapă (1) (Allium cepa). 14 (Bot) Păpădie (Taraxacum ojficinale).
turteà f. 1. rotiță de fus; 2. Bot. tătăișă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turteá și turtícă f., pl. ele (dim. d. turtă saŭ lat. pop. turtĕlla). Rotiță de fus, prisnel? (Unde?). Tătăișă (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TURTEA s. v. turtă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turtea s. v. TURTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
turtea, turtele, s.f. (înv.) 1. rotiță de fus. 2. ceapa ciorii; tătăișă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DAR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||