opțiuni

6 definiții pentru turtea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turtea1 sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ele / E: turtă + -ea] (Reg) 1-2 (Șhp) Turtișoară (1-2). 3 Lipie. 4 Turtă (21). 5 (Pan) Rotița de la fus. 6 (Bot; pan) Receptacul. 7 (Bot; pan) Cupulă (la ghindă). 8 (Pan) Floarea cuiului. 9 (Pan) Partea pipei în care se arde tutunul. 10 (Bot; șîc ~-de-munte, ~-oloagă) Turtă (44) (Carlina acaulis). 11 (Bot; și îae) Turtă (45) (Carlina vulgaris). 12 (Bot; lpl) Cașul-popii (Malva neglecta). 13 (Bot) Ceapă (1) (Allium cepa). 14 (Bot) Păpădie (Taraxacum ojficinale).

turteà f. 1. rotiță de fus; 2. Bot. tătăișă.

turteá și turtícă f., pl. ele (dim. d. turtă saŭ lat. pop. turtĕlla). Rotiță de fus, prisnel? (Unde?). Tătăișă (Trans.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURTEA s. v. turtă.

turtea s. v. TURTĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turtea, turtele, s.f. (înv.) 1. rotiță de fus. 2. ceapa ciorii; tătăișă.

Intrare: turtea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtea
  • turteaua
plural
  • turtele
  • turtelele
genitiv-dativ singular
  • turtele
  • turtelei
plural
  • turtele
  • turtelelor
vocativ singular —
plural —