TURLAC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”; sb. torlak „fanfaron”.

turlac¹, ~ă [At: DONICI, F. II, 26/11 / V: (reg) ~leac / Pl: ~aci, ~ace / E: tc torlak, bg турлак] (Reg) 1 sm (îe) Nici turc, nici ~ (ia, un fleac) Se zice despre cel care nu aparține în mod clar unei specii, grupări, tagme. 2 a Amețit de băutură Si: beat, (pop) cherchelit, (reg) turlăcit (1). 3 a (Pex) Zăpăcit.

TURLAC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.

TURLAC, -Ă, turlaci, -e, adj. (Popular) Amețit de băutură, beat; p. ext. zăpăcit, năuc. Au mai băut tustrei – cît să fi băut? – un clondir, două. Mai mult n-a vrut Didina. Îi văzuse turlaci pe amîndoi și zicea că se face de rîs. PAS, L. II 16. Am p-aci niște băieți, Ieniceri, turlaci și beți. TEODORESCU, P. P. 557. Stan al Bratei s-a sculat, Cu capul de somn umflat Și la minte cam turlac. id. ib. 585.

TURLAC ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este ușor amețit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak

turlac a. fam. amețit de vin: cu capul de somn umflat și la minte cam turlac POP. [Turc. TURLAK, leneș, idiot].

turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne, nicĭ ogar). V. tulnic 2.

turleac, ~ă sm, a vz turlac¹

țurlac sm [At: H IX, 194 / Pl: ~aci / E: ns cf țurlă³] (Reg) Cioban ardelean Si: (reg) țuțuian (1).

turlac (pop., fam.) adj. m., pl. turlaci; f. turlacă, pl. turlace

turlac (pop., fam.) adj. m., pl. turlaci; f. turlacă, pl. turlace

turlac adj. m., pl. turlaci; f. sg. turlacă, pl. turlace

TURLAC adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

turlac adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

turlac, turlaci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.

țurlac, țurlaci, s.m. (reg.) cioban ardelean.

turlac, -ă, turlaci, -ce adj. (pop.) beat, în stare de ebrietate