opțiuni
  • info

15 definiții pentru turlac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURLAC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”; sb. torlak „fanfaron”.

turlac1, ~ă [At: DONICI, F. II, 26/11 / V: (reg) ~leac / Pl: ~aci, ~ace / E: tc torlak, bg турлак] (Reg) 1 sm (îe) Nici turc, nici ~ (ia, un fleac) Se zice despre cel care nu aparține în mod clar unei specii, grupări, tagme. 2 a Amețit de băutură Si: beat, (pop) cherchelit, (reg) turlăcit (1). 3 a (Pex) Zăpăcit.

TURLAC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.

TURLAC, -Ă, turlaci, -e, adj. (Popular) Amețit de băutură, beat; p. ext. zăpăcit, năuc. Au mai băut tustrei – cît să fi băut? – un clondir, două. Mai mult n-a vrut Didina. Îi văzuse turlaci pe amîndoi și zicea că se face de rîs. PAS, L. II 16. Am p-aci niște băieți, Ieniceri, turlaci și beți. TEODORESCU, P. P. 557. Stan al Bratei s-a sculat, Cu capul de somn umflat Și la minte cam turlac. id. ib. 585.

TURLAC ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este ușor amețit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak

turlac a. fam. amețit de vin: cu capul de somn umflat și la minte cam turlac POP. [Turc. TURLAK, leneș, idiot].

turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne, nicĭ ogar). V. tulnic 2.

turleac, ~ă sm, a vz turlac1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turlac (pop., fam.) adj. m., pl. turlaci; f. turlacă, pl. turlace

turlac (pop., fam.) adj. m., pl. turlaci; f. turlacă, pl. turlace

turlac adj. m., pl. turlaci; f. sg. turlacă, pl. turlace

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURLAC adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

turlac adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turlac, turlaci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

turlac, -ă, turlaci, -ce adj. (pop.) beat, în stare de ebrietate

Intrare: turlac
turlac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turlac
  • turlacul
  • turlacu‑
  • turlacă
  • turlaca
plural
  • turlaci
  • turlacii
  • turlace
  • turlacele
genitiv-dativ singular
  • turlac
  • turlacului
  • turlace
  • turlacei
plural
  • turlaci
  • turlacilor
  • turlace
  • turlacelor
vocativ singular — —
plural — —
turleac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turlac, turlacăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.