turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne, nicĭ ogar). V. tulnic 2.