TURLAC, -Ă, turlaci, -e, adj. (Popular) Amețit de băutură, beat; p. ext. zăpăcit, năuc. Au mai băut tustrei – cît să fi băut? – un clondir, două. Mai mult n-a vrut Didina. Îi văzuse turlaci pe amîndoi și zicea că se face de rîs. PAS, L. II 16. Am p-aci niște băieți, Ieniceri, turlaci și beți. TEODORESCU, P. P. 557. Stan al Bratei s-a sculat, Cu capul de somn umflat Și la minte cam turlac. id. ib. 585.