6 intrări

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURÁ, turale, s. f. (Înv.) Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura.

tura2 sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) du~, ~rea / Pl: ~le / E: tc tura] (Mol) Parte de pe capetele ieșite în afară ale grinzilor de la podurile caselor.

tura1 sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 241/19 / Pl: ~le / E: tc tura] 1 (Înv) Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte sau pe monede, pentru a le autentifica. 2 (Înv) Fața monedei pe care este imprimată emblema. 3 (Îrg; pgn) Orice efigie, emblemă, monogramă sau pecete. 4 (Îrg; pgn) Semnătură. 5 (Reg) Joc de noroc la care câștigă cel ce ghicește pe care parte va cădea moneda aruncată în sus Si: rișcă1, (îrg) tură1 (4). 6 (Înv) Legătură care cuprinde un număr fix de obiecte (10 sau 12) de același fel. 7 (Rar; csc) Fibrele unor plante exotice din care se face o anumită calitate de ață.

TURÁ, turale, s. f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura.

TURÁ2, turale, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Fibrele unei plante exotice din care se fabrică o anumită calitate de ață. Se numește mreajă... o rețea simplă și foarte ușoară, împletită dintr-o ață foarte subțire, făcută din tura. ANTIPA, P. 498. 2. (Învechit) Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte (de obicei 10 sau 12) de același fel, legate sau ambalate împreună, pentru a forma un tot. V. testea. Saftianul se face din piei de capră și de oaie, puindu-se cîte 10 la o tura sau testea. I. IONESCU, M. 739.

TURÁ1, turale, s. f. (Învechit) 1. Monogramă a sultanului care se punea pe actele și pe monedele turcești; p. ext. emblemă, efigie. Am pus de a topit niște scule de aur și țoată argintăria... le-am făcut bulgări de aur și de argint și i-am trimis la Stavracolu ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506. De cînd n-am avut paraua, I-am uitat cum e turaua. PANN, P. V. I 17. 2. Fața monedei pe care se află efigia. Numai cît fiecare gologan are turaua și izicul (= dosul monedei) său: și de unde pînă acum căzuse gologanul tot cu turaua-n sus, se întîmplă, într-o zi, să cadă gologanul și cu izicu-n față! HOGAȘ, H. 22. ◊ Iasic (sau izic) și tura = rișcă. Diferite grupe de masalagii și pungași: unii jucau nuci; alții iasic și tura. FILIMON, C. 58.

TURÁ2, turéz, vb. I. tr. A mări turația unui motor. (< turație)

TURÁ ~le f. înv. 1) Monogramă a sultanului turc, care se imprima pe documente și pe monede. 2) Imagine simbolică; emblemă. 3) Parte a unei monede, pe care este imprimată efigia. /<turc. tura

TÚRA-: ~-vúra interj. (se folosește pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă și fără rost).Ce mai ~ -vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.

turà f. 1. monograma Sultanului pe vechile monede turcești ce circulau în țară, reprezentând, o mână deschisă cu cele cinci degete: de când n’am văzut paraua, i-am uitat cum e turaua PANN; 2. od. iscălitura Padișahului pe vechile firmane cu cerneală de diferite colori sau în aur: au pecetuit sandalul verde cu turaua FIL.; 3. fam. iscălitură: pune-ți turaua; 4. fața monedei turcești și un joc cu moneda: unii jucau nuci, iar alții.. tura FIL. [Turc. TURA, monograma unui suveran].

2) turá f. (turc. turá, fascicul, legătură. V. dura). Sec. 18. Fascicul, pachet: turaŭa de saftiene leochiĭ (Șăin.).

1) turá f. (turc. [d. pers.] tughra, pop. tura). Monograma (marca, emblema) sultanuluĭ pe monete și acte. (Reprezenta la origine o mînă deschisă cu cele cincĭ degete). Fața moneteĭ, numită și pajură și arol. Jocu cu aruncarea banuluĭ în sus și în care cîștigĭ orĭ perzĭ după fața pe care cade moneta: a juca ĭasîc și tura. Fam. Iscălitură: pune-țĭ turaŭa!

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

dúra-vúra i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, dúrai-vúrai, túra-vúra / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).[1] modificată

  1. Lipsește trimiterea de la var. dur-vur LauraGellner

tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?

tu2 sf [At: BL VII, 139 / Pl: ~re / E: fr tour] Piesă în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă (orizontal și vertical) Si: turn (13), (rar) turlă (3).

arată toate definițiile

Intrare: tura (s.f.)
tura1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tura
  • turaua
plural
  • turale
  • turalele
genitiv-dativ singular
  • turale
  • turalei
plural
  • turale
  • turalelor
vocativ singular
plural
Intrare: tura (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tura
  • turare
  • turat
  • turatu‑
  • turând
  • turându‑
singular plural
  • turea
  • turați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turez
(să)
  • turez
  • turam
  • turai
  • turasem
a II-a (tu)
  • turezi
(să)
  • turezi
  • turai
  • turași
  • turaseși
a III-a (el, ea)
  • turea
(să)
  • tureze
  • tura
  • tură
  • turase
plural I (noi)
  • turăm
(să)
  • turăm
  • turam
  • turarăm
  • turaserăm
  • turasem
a II-a (voi)
  • turați
(să)
  • turați
  • turați
  • turarăți
  • turaserăți
  • turaseți
a III-a (ei, ele)
  • turea
(să)
  • tureze
  • turau
  • tura
  • turaseră
Intrare: tura-vura
tura-vura interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tura-vura
dura-vura interjecție
compus
  • dura-vura
durai-vurai interjecție
interjecție (I10)
  • durai-vurai
Intrare: tură (piesă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tură (schimb)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: țura
țura interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țura
țiura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tura (s.f.)

  • 1. învechit Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Emblemă sau efigie.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: efigie emblemă attach_file 2 exemple
      exemple
      • Am pus de a topit niște scule de aur și țoată argintăria... le-am făcut bulgări de aur și de argint și i-am trimis la Stavracolu ca să-i bată la tarapana cu tura de mahmudele și beșlici. GHICA, S. 506.
        surse: DLRLC
      • De cînd n-am avut paraua, I-am uitat cum e turaua. PANN, P. V. I 17.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fața monedei pe care se află o emblemă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Numai cît fiecare gologan are turaua și izicul (= dosul monedei) său: și de unde pînă acum căzuse gologanul tot cu turaua-n sus, se întîmplă, într-o zi, să cadă gologanul și cu izicu-n față! HOGAȘ, H. 22.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Iasic (sau izic) și tura = rișcă
        exemple
        • Diferite grupe de masalagii și pungași: unii jucau nuci; alții iasic și tura. FILIMON, C. 58.
          surse: DLRLC
  • 2. (cu sens) colectiv Fibrele unei plante exotice din care se fabrică o anumită calitate de ață.
    exemple
    • Se numește mreajă... o rețea simplă și foarte ușoară, împletită dintr-o ață foarte subțire, făcută din tura. ANTIPA, P. 498.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Pachet cuprinzând un număr fix de obiecte (de obicei 10 sau 12) de același fel, legate sau ambalate împreună, pentru a forma un tot.
    exemple
    • Saftianul se face din piei de capră și de oaie, puindu-se cîte 10 la o tura sau testea. I. IONESCU, M. 739.
      surse: DLRLC

etimologie:

tura (vb.)

  • 1. A mări turația unui motor.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • turație
    surse: MDN '00

tura-vura dura-vura durai-vurai

  • 1. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82.
      surse: DLRLC
    • Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

tură (piesă)

  • 1. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: turn attach_file un exemplu
    exemple
    • Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.
      surse: DLRLC

etimologie:

tură (schimb)

  • 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: schimb attach_file un exemplu
    exemple
    • Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Intervalul de timp cât lucrează o tură.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Tur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tur (mișcare, ciclu) attach_file un exemplu
    exemple
    • Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: