tura¹ sf [At: (sf. sec. XVIII) ap. LET. III, 241/19 / Pl: ~le / E: tc tura] 1 (Înv) Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte sau pe monede, pentru a le autentifica. 2 (Înv) Fața monedei pe care este imprimată emblema. 3 (Îrg; pgn) Orice efigie, emblemă, monogramă sau pecete. 4 (Îrg; pgn) Semnătură. 5 (Reg) Joc de noroc la care câștigă cel ce ghicește pe care parte va cădea moneda aruncată în sus Si: rișcă¹, (îrg) tură¹ (4). 6 (Înv) Legătură care cuprinde un număr fix de obiecte (10 sau 12) de același fel. 7 (Rar; csc) Fibrele unor plante exotice din care se face o anumită calitate de ață.