țura i [At: ARH. FOLK. I, 172 / V: ~ră, țiu~, ~i / A și: țura / E: fo] 1 (Mar; de obicei repetat sau întărit prin „țup”, „hai” etc.) Cuvânt care servește, de regulă, ca început de vers în chiuituri, atrăgând atenția asupra ceea ce urmează. 2 (Reg) Cuvânt cu care se semnalează prezența lupului.