tupilat, ~ă a vz pitulat

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. [Var.: tupilat s. f.] – V. pitula. corectat(ă)

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

pitulat, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~lit, topilat, tupilat / Pl: ~ați, ~e / E: pitula] 1 a (Pop) Ascuns și ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 2-3 av (Reg) Pituliș (1-2). 4 a (Rar) Cârn. 5-6 av, a (Îvr; fig) (În mod) tainic Si: secret. 7 a (Reg; d. case) Scund.

pituli v vz pitula

pitulit av vz pitulat

topilat, ~ă a vz pitulat

tupeli v vz pitula

tupila v vz pitula

tupili v vz pitula

tupilit, ~ă a vz pitulat

CHITULA... = PITULA...

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. – V. pitula.

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. 1. Care s-a ascuns ghemuindu-se. Așteptînd ei așa pitulați și ascunși... iată că sosește paserea. SBIERA, P. 68. Tămădăienii... neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor. ODOBESCU, S. III 14. 2. Tăinuit, secret, ascuns, tainic. Nevoi pre viziriul să deschidă soba lui cea pitulată (de taină). ȚICHINDEAL, F. 162.

PITULI vb. IV v. pitula.

TUPILA, tupilez, vb. I. Refl. 1. A se ghemui (la pămînt), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), p. ext. a se ascunde; a se pitula. V. cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. AL. I 6. ◊ Fig. (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. ◊ Tranz. (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. AL. II 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. V. furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. AL. II 48. – Variantă: (rar) tupili (MARIAN, O. I 274) vb. IV.

TUPILI vb. IV v. tupila.

PITULI vb. IV. v. pitula.

A PITULA ~ez tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

A SE PITULA mă ~ez intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

tupilà n. Mold. a se pitula: în urma strălucirii, stă umbra tupilată AL. [Metateză din pitulà].

pitulát, -ă adj. Vest. Pitit, ascuns. Nu înalt, jos: o casă pitulată. De-a pitulata, de-a pititele, de-a mijitele, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

tupiléz (mă), V. pitulez.

pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze

tupila (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. tupilez, 3 tupilează; conj. prez. 1 sg. să tupilez, 3 să tupileze

!pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează

!tupila (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tupilează

pitula/tupila vb., ind. prez. 1 sg. pitulez/tupilez, 3 sg. și pl. pitulează/tupilează; conj. prez. 3 sg. și pl. pituleze/tupileze

tupila v. pitula

PITULA vb. v. ascunde, dosi, mistui.

PITULAT adv. v. tiptil.

PITULAT adj. v. ascuns, dosit, jos, mărunt, mic, scund.

pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

pitulat adj. v. ASCUNS. DOSIT. JOS. MĂRUNT. MIC. SCUND.

pitulat adv. v. TIPTIL.

pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.