15 definiții pentru ghemui înghemui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghemui [At: ALECSANDRI, P. II, 229 / P: ~mu-i / Pzi: ~esc / E: ghem1 + -ui] 1 vr A se strânge ca un ghem1 (1) Si: a se ghemoșa (1). 2-3 vtr A (se) înghesui.

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui.

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui.

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se aduna, a se face ca un ghem, a se strînge. Se ghemui în fundul patului nemișcată, sprijinită cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159. De-abia suflînd, [iepurașul] se ghemui cu ochii închiși... să nu-și mai vază umbra. GÎRLEANU, L. 19. Cînele, cu coama zbîrlită și cu spume la gură, se ghemuia în cioban. RUSSO, O. 114. ◊ (Metaforic) Nourii se ghemuiră pe mijlocul bolții, bolovănindu-se, înnegurîndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276. – Variantă: înghemuí (CAMIL PETRESCU, U. N. 315, CREANGĂ, P. 23) vb. IV.

A GHEMUÍ ~iésc tranz. A face să se ghemuiască. /ghem + suf. ~ui

A SE GHEMUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se așeza încovoindu-și spatele și strângând picioarele la piept; a se strânge în formă de ghem; a se chirci. 2) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îngrămădi; a se îmbulzi. /ghem + suf. ~ui

ghemuì v. 1. a (se) face ghem; sub cal se ghemuește AL; 2. a strânge tare mâinile, picioarele, capul, încât să pară un ghem.

înghemui vr [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: în- + ghemui] (Reg) A se ghemui.

ghemuĭésc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, grămădesc, îndes: nu ghemui haĭnele în cufăr, că se mototolesc; vizitiu ghemuise o mulțime de Jidanĭ în diligență. V. refl. Mă tupileu, mă strîng ca ghemu: hoțu se ghemuise supt masă. Mă aglomerez, mă îndes, mă înghesuĭesc: caliciĭ se ghemuĭaŭ la pomană. – Și înghemuĭesc. Și ghebuĭesc: orașu e cît un pumn, ghebuit în tîmpla munteluĭ (ChN. I, 249).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă

ghemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghemuiáscă

ghemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiesc, conj. ghemuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEMUÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. îngrămădi. 3. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

GHEMUI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a burduși, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. șl pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 3. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

A se ghemui ≠ a se îndrepta

Intrare: ghemui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghemui
  • ghemuire
  • ghemuit
  • ghemuitu‑
  • ghemuind
  • ghemuindu‑
singular plural
  • ghemuiește
  • ghemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghemuiesc
(să)
  • ghemuiesc
  • ghemuiam
  • ghemuii
  • ghemuisem
a II-a (tu)
  • ghemuiești
(să)
  • ghemuiești
  • ghemuiai
  • ghemuiși
  • ghemuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghemuiește
(să)
  • ghemuiască
  • ghemuia
  • ghemui
  • ghemuise
plural I (noi)
  • ghemuim
(să)
  • ghemuim
  • ghemuiam
  • ghemuirăm
  • ghemuiserăm
  • ghemuisem
a II-a (voi)
  • ghemuiți
(să)
  • ghemuiți
  • ghemuiați
  • ghemuirăți
  • ghemuiserăți
  • ghemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghemuiesc
(să)
  • ghemuiască
  • ghemuiau
  • ghemui
  • ghemuiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghemui
  • ‑nghemui
  • înghemuire
  • ‑nghemuire
  • înghemuit
  • ‑nghemuit
  • înghemuitu‑
  • ‑nghemuitu‑
  • înghemuind
  • ‑nghemuind
  • înghemuindu‑
  • ‑nghemuindu‑
singular plural
  • înghemuiește
  • ‑nghemuiește
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
(să)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
  • înghemuiam
  • ‑nghemuiam
  • înghemuii
  • ‑nghemuii
  • înghemuisem
  • ‑nghemuisem
a II-a (tu)
  • înghemuiești
  • ‑nghemuiești
(să)
  • înghemuiești
  • ‑nghemuiești
  • înghemuiai
  • ‑nghemuiai
  • înghemuiși
  • ‑nghemuiși
  • înghemuiseși
  • ‑nghemuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghemuiește
  • ‑nghemuiește
(să)
  • înghemuiască
  • ‑nghemuiască
  • înghemuia
  • ‑nghemuia
  • înghemui
  • ‑nghemui
  • înghemuise
  • ‑nghemuise
plural I (noi)
  • înghemuim
  • ‑nghemuim
(să)
  • înghemuim
  • ‑nghemuim
  • înghemuiam
  • ‑nghemuiam
  • înghemuirăm
  • ‑nghemuirăm
  • înghemuiserăm
  • ‑nghemuiserăm
  • înghemuisem
  • ‑nghemuisem
a II-a (voi)
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
(să)
  • înghemuiți
  • ‑nghemuiți
  • înghemuiați
  • ‑nghemuiați
  • înghemuirăți
  • ‑nghemuirăți
  • înghemuiserăți
  • ‑nghemuiserăți
  • înghemuiseți
  • ‑nghemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghemuiesc
  • ‑nghemuiesc
(să)
  • înghemuiască
  • ‑nghemuiască
  • înghemuiau
  • ‑nghemuiau
  • înghemui
  • ‑nghemui
  • înghemuiseră
  • ‑nghemuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghemui înghemui

  • 1. reflexiv A se face, a se strânge ca un ghem (1.), a se înghemui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aduna strânge înghemui antonime: îndrepta 4 exemple
    exemple
    • Se ghemui în fundul patului nemișcată, sprijinită cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159.
      surse: DLRLC
    • De-abia suflînd, [iepurașul] se ghemui cu ochii închiși... să nu-și mai vază umbra. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Cînele, cu coama zbîrlită și cu spume la gură, se ghemuia în cioban. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • metaforic Nourii se ghemuiră pe mijlocul bolții, bolovănindu-se, înnegurîndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înghesui

etimologie:

  • Ghem (1.) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98