2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUPILÁ vb. I v. pitula.

TUPILÁ, tupilez, vb. I. Refl. 1. A se ghemui (la pămînt), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), p. ext. a se ascunde; a se pitula. V. cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6. ◊ Fig. (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. ◊ Tranz. (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. V. furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. – Variantă: (rar) tupilí (MARIAN, O. I 274) vb. IV.

tupilà n. Mold. a se pitula: în urma strălucirii, stă umbra tupilată AL. [Metateză din pitulà].

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tupilá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tupileáză

!pitulá (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pituleáză

arată toate definițiile

Intrare: tupila
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupili
  • tupilire
  • tupilit
  • tupilitu‑
  • tupilind
  • tupilindu‑
singular plural
  • tupilește
  • tupiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilesc
(să)
  • tupilesc
  • tupileam
  • tupilii
  • tupilisem
a II-a (tu)
  • tupilești
(să)
  • tupilești
  • tupileai
  • tupiliși
  • tupiliseși
a III-a (el, ea)
  • tupilește
(să)
  • tupilească
  • tupilea
  • tupili
  • tupilise
plural I (noi)
  • tupilim
(să)
  • tupilim
  • tupileam
  • tupilirăm
  • tupiliserăm
  • tupilisem
a II-a (voi)
  • tupiliți
(să)
  • tupiliți
  • tupileați
  • tupilirăți
  • tupiliserăți
  • tupiliseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilesc
(să)
  • tupilească
  • tupileau
  • tupili
  • tupiliseră
Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
singular plural
  • pitulea
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
(să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
(să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
(să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
(să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitula
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
(să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
(să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
(să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
(să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
(să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
(să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituli
  • pituliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tupila tupili

  • 1. A se ghemui (la pământ), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut).
    surse: DLRLC sinonime: ghemui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138.
      surse: DLRLC
    • Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6.
      surse: DLRLC
    • figurat În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se ascunde; a se pitula.
      exemple
      • Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143.
        surse: DLRLC
      • figurat În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69.
        surse: DLRLC
      • figurat Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86.
        surse: DLRLC
  • 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut.
    exemple
    • O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86.
      surse: DLRLC
    • Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

pitula pituli tupila

  • 1. popular A (se) piti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde dosi mistui piti attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34.
      surse: DLRLC
    • Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • piti
    surse: DEX '98 DEX '09