3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
TRON2, tronuri, s. n. 1. (Pop.) Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (Reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
-tron3 [At: DN3 / E: eg -tron] Element secund de compunere savantă cu semnificația „tub cu vid, accelerator de particule atomice”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tron1 sn [At: KLEIN, D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus, ngr τρόνος, fr trône, ger Thron] 1 Scaun (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Îe) A (se) urca sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălța pe ~A încorona pe cineva (sau a fi încoronat) ca monarh. 4 (Fig) Putere suverană a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special pe care stau prelații (ori suveranii sau alte personalități) în timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceată de îngeri care-l laudă pe Dumnezeu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tron2 sn [At: PRAV. 33 / V: (reg) trun, ~oană sf / Pl: ~uri, (reg) ~oane / E: ger dal Truh(e)n] 1 (Pop) Ladă în care se păstrează haine, rufe etc. 2 (Pop; șîs ~ de zestre) Ladă de zestre. 3 (Pop) Ladă în care dulgherul își păstrează uneltele. 4 (Pop) Ladă în care se pune mâncare pentru plugarul plecat la câmp. 5 (Pop) Ladă în care se ține făina de porumb. 6 (Pop) Ladă în care se pune carnea de porc la saramură. 7 (Pop) Ladă întrebuințată la stinsul varului. 8 (Pop) Ladă la moară Si: (pop) postavă. 9 (Pop; îf trun) Ladă întrebuințată ca pat. 10 (Reg) Sertar la masă. 11 (Pop) Sicriu. 12 (Reg) Împrejmuire de lemn care formează îngrăditura unei fântâni de la pământ în sus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRON2, tronuri, s. n. 1. (Popular) Ladă. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit, în fundul unui tron vechi, armele și hainele tatîne-său de cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. 2. (Regional) Coșciug, sicriu. Tron de ceară că-i făcea, Patruzeci de popi aduna. Pe Oncica că-l slujea Și pe el că-l îngropa. PĂSCULESCU, L. P. 301. Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronul de nuc Și capacu de argint. ȘEZ. XII 87. – Pl. și: troane (SLAVICI, N. I 91).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRON1, tronuri, s. n. 1. Jeț lucrat și împodobit în chip deosebit, în care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155. Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186. ◊ (Poetic) Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163. ◊ Fig. Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui etc.) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86. Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144. La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71. ♦ Jeț special în care stau prelații (în timpul unor anumite ceremonii religioase). Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67. 2. Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24. Vrednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-TRON Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< engl. -tron].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-TRON2 elem. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< engl. -tron, cf. gr. /elek/tron, chihlimbar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRON ~uri n. 1) Jilț bogat ornamentat, așezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilț pe care stau prelații la unele ceremonii religioase. ~ episcopal. /<lat. thronus, fr. trône
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tron n. 1. ladă mică cât încape de capul patului de-a curmezișul făcută din scânduri de fag, cu flori negre pe el: legătura cu hainele puse într’un tron ISP.; 2. coșciug (în Oltenia și în Ardeal). [Și troană Tr. cf. pol. TRUNA, ladă, coșciug].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tron n. 1. scaun înalt pe care șade un suveran în zilele de ceremonie; 2. fig. putere suverană: a aspira la tron.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) *tron n., pl. urĭ (vgr. thrónos. V. tîrnosesc). Scaun de ceremonie al suveranilor. Fig. Puterea suverană: a aspira la tron. A te sui pe tron, a ajunge la domnie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) tron n., pl. urĭ și oane (germ. dial. truhen, truhn, ladă; pol. truna, trunna, trumna, secriŭ). Ban. Olt. Trans. Secriŭ. Munt. vest. Ladă de ținut lucrurĭ maĭ scumpe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
troană2 sf vz tron2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trun sn vz tron2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
troană f. Tr. V. tron.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
troáne, pl. d. tron 11.[1]
- 1. În original, greșit: tron 2. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tron (jeț; ladă) s. n., pl. tronuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tron, tronuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRON s. v. coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tron s. v. COȘCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRONUL s. art. v. casiopeea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tronul s. art. v. CASIOPEEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tron (-nuri), s. n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s. n. (tronișor; sertar).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
tron1, tronuri s. n. 1. Scaun sau jeț pe care diferite căpetenii stau la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase. ◊ Tronul hetimasiei v. hetimasie. 2. (La pl.) A treia treaptă din prima grupă (ceată) a ierarhiei îngerilor, potrivit împărțirii făcute de Dionisie Areopagitul. – Din fr. trône.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tron, tronuri s. n. closet.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a sta pe tron expr. a defeca la closet.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tron, tronurisubstantiv neutru
- 1. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. DEX '09 DLRLC DN
- Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155. DLRLC
- Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
- Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
- 1.1. Simbol al domniei. DEX '09 DLRLC DN
- Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186. DLRLC
- Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163. DLRLC
-
- 1.2. Puterea suverană a monarhilor. DEX '09 DLRLC DNsinonime: domnie
- Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80. DLRLC
- Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24. DLRLC
- Vrednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16. DLRLC
-
- 1.3. Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. DEX '09 DLRLC
- Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
- Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67. DLRLC
-
- A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. DEX '09 DLRLC
- Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86. DLRLC
- Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
- La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
-
-
- 2. Semn diurn atribuit unei plante. MDN '00
etimologie:
- trône DEX '09 DN
tron, tronurisubstantiv neutru
- 1. Ladă în care țăranii își păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit, în fundul unui tron vechi, armele și hainele tatîne-său de cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
-
-
- Tron de ceară că-i făcea, Patruzeci de popi aduna. Pe Oncica că-l slujea Și pe el că-l îngropa. PĂSCULESCU, L. P. 301. DLRLC
- Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronul de nuc Și capacu de argint. ȘEZ. XII 87. DLRLC
-
- comentariu Plural și: troane. DLRLC
etimologie:
- Truh(e)n DEX '09 DEX '98
tronelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă care introduce în termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. DN
etimologie:
- -tron DN