tron¹ sn [At: KLEIN, D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus, ngr τρόνος, fr trône, ger Thron] 1 Scaun (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Îe) A (se) urca sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălța pe ~A încorona pe cineva (sau a fi încoronat) ca monarh. 4 (Fig) Putere suverană a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special pe care stau prelații (ori suveranii sau alte personalități) în timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceată de îngeri care-l laudă pe Dumnezeu.

tron² sn [At: PRAV. 33 / V: (reg) trun, ~oană sf / Pl: ~uri, (reg) ~oane / E: ger dal Truh(e)n] 1 (Pop) Ladă în care se păstrează haine, rufe etc. 2 (Pop; șîs ~ de zestre) Ladă de zestre. 3 (Pop) Ladă în care dulgherul își păstrează uneltele. 4 (Pop) Ladă în care se pune mâncare pentru plugarul plecat la câmp. 5 (Pop) Ladă în care se ține făina de porumb. 6 (Pop) Ladă în care se pune carnea de porc la saramură. 7 (Pop) Ladă întrebuințată la stinsul varului. 8 (Pop) Ladă la moară Si: (pop) postavă. 9 (Pop; îf trun) Ladă întrebuințată ca pat. 10 (Reg) Sertar la masă. 11 (Pop) Sicriu. 12 (Reg) Împrejmuire de lemn care formează îngrăditura unei fântâni de la pământ în sus.

TRON², tronuri, s. n. 1. (Popular) Ladă. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit, în fundul unui tron vechi, armele și hainele tatîne-său de cînd era flăcău. ISPIRESCU, L. 3. 2. (Regional) Coșciug, sicriu. Tron de ceară că-i făcea, Patruzeci de popi aduna. Pe Oncica că-l slujea Și pe el că-l îngropa. PĂSCULESCU, L. P. 301. Cine m-o băga-n pămînt Să-mi facă tronul de nuc Și capacu de argint. ȘEZ. XII 87. – Pl. și: troane (SLAVICI, N. I 91).

tron n. 1. ladă mică cât încape de capul patului de-a curmezișul făcută din scânduri de fag, cu flori negre pe el: legătura cu hainele puse într’un tron ISP.; 2. coșciug (în Oltenia și în Ardeal). [Și troană Tr. cf. pol. TRUNA, ladă, coșciug].

1) tron n., pl. urĭ și oane (germ. dial. truhen, truhn, ladă; pol. truna, trunna, trumna, secriŭ). Ban. Olt. Trans. Secriŭ. Munt. vest. Ladă de ținut lucrurĭ maĭ scumpe.

troană² sf vz tron²

trun sn vz tron²

troană f. Tr. V. tron.

troáne, pl. d. tron 1¹.^[1]

tron (jeț; ladă) s. n., pl. tronuri

tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri

tron (jeț, ladă) s. n., pl. tronuri

tron, tronuri.

tron (-nuri), s. n. – Cufăr, ladă. Germ. Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; cf. Cihac, II, 243). – Der. troneci, s. n. (tronișor; sertar).

TRON s. v. coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.

tron s. v. COȘCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU.