tron¹ sn [At: KLEIN, D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus, ngr τρόνος, fr trône, ger Thron] 1 Scaun (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Îe) A (se) urca sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălța pe ~A încorona pe cineva (sau a fi încoronat) ca monarh. 4 (Fig) Putere suverană a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special pe care stau prelații (ori suveranii sau alte personalități) în timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceată de îngeri care-l laudă pe Dumnezeu.