21 de definiții pentru tron (jeț)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.

TRON1, tronuri, s. n. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. ♦ Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase. – Din fr. trône.

tron1 sn [At: KLEIN, D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus, ngr τρόνος, fr trône, ger Thron] 1 Scaun (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Îe) A (se) urca sau a (se) sui, a (se) ridica, a (se) înălța pe ~A încorona pe cineva (sau a fi încoronat) ca monarh. 4 (Fig) Putere suverană a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special pe care stau prelații (ori suveranii sau alte personalități) în timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceată de îngeri care-l laudă pe Dumnezeu.

TRON1, tronuri, s. n. 1. Jeț lucrat și împodobit în chip deosebit, în care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155. Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36. Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186. ◊ (Poetic) Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163. ◊ Fig. Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui etc.) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh. Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86. Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144. La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71. ♦ Jeț special în care stau prelații (în timpul unor anumite ceremonii religioase). Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93. ◊ Fig. Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67. 2. Fig. Puterea suverană a monarhilor; domnie. Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24. Vrednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16.

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône].

TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)

TRON ~uri n. 1) Jilț bogat ornamentat, așezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii în timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilț pe care stau prelații la unele ceremonii religioase. ~ episcopal. /<lat. thronus, fr. trône

tron n. 1. scaun înalt pe care șade un suveran în zilele de ceremonie; 2. fig. putere suverană: a aspira la tron.

2) *tron n., pl. urĭ (vgr. thrónos. V. tîrnosesc). Scaun de ceremonie al suveranilor. Fig. Puterea suverană: a aspira la tron. A te sui pe tron, a ajunge la domnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tron (jeț, ladă) s. n., pl. trónuri

tron (jeț, ladă) s. n., pl. trónuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)

TRON s. v. coșciug, cufăr, domnie, ladă, sicriu.

TRON s. (înv.) scaun, taht. (Domnitorul avea un ~ aurit.)

tron s. v. COȘCIUG. CUFĂR. DOMNIE. LADĂ. SICRIU.

TRÓNUL s. art. v. casiopeea.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône.Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

tron1, tronuri s. n. 1. Scaun sau jeț pe care diferite căpetenii stau la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase. ◊ Tronul hetimasiei v. hetimasie. 2. (La pl.) A treia treaptă din prima grupă (ceată) a ierarhiei îngerilor, potrivit împărțirii făcute de Dionisie Areopagitul. – Din fr. trône.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tron, tronuri s. n. closet.

a sta pe tron expr. a defeca la closet.

Intrare: tron (jeț)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tron
  • tronul
  • tronu‑
plural
  • tronuri
  • tronurile
genitiv-dativ singular
  • tron
  • tronului
plural
  • tronuri
  • tronurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tron (jeț)

  • 1. Scaun, jeț (sculptat și împodobit) pe care stau monarhii la ceremonii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: jeț scaun taht 3 exemple
    exemple
    • Alexandru intră în biserica domnilor, – apoi ieși și trecu la palat, unde îl aștepta tronul împodobit cu covoare. SADOVEANU, O. VII 155.
      surse: DLRLC
    • Într-o sală întinsă, printre căpitani, Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36.
      surse: DLRLC
    • figurat Dascalul își așezase ochilarii pe tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari țuguieți pe nasul lui uriaș). NEGRUZZI, S. I 8.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Simbol al domniei.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Aici îți era locul!... Pe tron să viețuiești, Pe tron să mori. ALECSANDRI, T. II 186.
        surse: DLRLC
      • poetic Ca gondola-i din Piațetă Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI, P. I 163.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi încoronat ca monarh.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Pe tron s-a ridicat fiul său. CARAGIALE, O. III 86.
        surse: DLRLC
      • Se duse la Constantinopol... și în locul lui se sui pe tron Ștefan. NEGRUZZI, S. I 144.
        surse: DLRLC
      • La 1679 Șerban Cantacuzino se urcă pe tron. BĂLCESCU, O. I 71.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Puterea suverană a monarhilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: domnie 3 exemple
      exemple
      • Noroadele, prin cugetare, În ziua asta-și dau cuvînt Să șteargă tronuri și hotare, Să facă pace pe pămînt. DEMETRESCU, O. 80.
        surse: DLRLC
      • Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanțul de sclavie. EMINESCU, O. I 24.
        surse: DLRLC
      • Vrednicul meu general, îți mulțămesc... Tu ești cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI, T. II 16.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Scaun, jeț special pe care stau prelații (sau suveranii) în timpul unor ceremonii religioase.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bătrînul cu-a lui cîrjă sus genele-și ridică... Din tronu-i se coboară, cu mîna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze. EMINESCU, O. I 93.
        surse: DLRLC
      • figurat Inel, și ce mîndrețe! Din piatra tronului din rai Cioplit în flori maestre. COȘBUC, P. I 67.
        surse: DLRLC
  • 2. astrologie Semn diurn atribuit unei plante.
    surse: MDN '00

etimologie: