tron¹, tronuri s. n. 1. Scaun sau jeț pe care diferite căpetenii stau la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. ◊ Tron arhieresc sau strană arhierească = scaun sau jeț special pe care stau prelații în timpul unor ceremonii religioase. ◊ Tronul hetimasiei v. hetimasie. 2. (La pl.) A treia treaptă din prima grupă (ceată) a ierarhiei îngerilor, potrivit împărțirii făcute de Dionisie Areopagitul. – Din fr. trône.